Micul catehism: Bobul de grâu, simbol al învierii morţilor

Pe pieptul celui plecat la Domnul se pune icoana Învierii, arătând credinţa celui care pleacă dintre din noi în Învierea Domnului, precum şi nădejdea că înaintea Judecăţii universale toţi vom învia. Icoana nu se lasă în sicriu, ci se va da de pomană.

Toiagul este un disc făcut din lumânare, cu un capătul îndreptat în sus pentru a fi aprins. El simbolizează firul vieţii celui răposat. Toiagul trebuie aprins din ziua decesului până în ziua înmormântării şi când se săvârşeşte slujba de către preot. El se arde şi în celelalte 3 zile la mormânt, când se şi tămâiază. De la biserică se va cumpăra o cruce din ceară care se va pune în mâinile decedatului, pe piept. Această cruce arată că robul lui Dumnezeu adormit şi-a călăuzit viaţa „luându-şi crucea şi urmând lui Hristos“, că se încredinţează lui Hristos după moarte, iar Crucea Lui este scut şi armă împotriva îngerilor răi care caută să ia sufletele morţilor. Rânduiala slujbei Înmormântării, precum şi simbolismul actelor ei principale, ne obligă să avem câteva lucruri necesare oficierii slujbei: sicriul, crucea, coliva, pomenile şi vinul (numit paos). În colivă se aşază întotdeauna o lumânare aprinsă, simbol al vieţii celui răposat şi al învăţăturii lui Hristos. Pomenile sunt făcute din grâu şi au acelaşi simbolism precum coliva. Coliva şi colacul se fac din grâu pentru că bobul de grâu este arătat atât de Mântuitorul, cât şi de Sf. Ap. Pavel drept simbol al învierii morţilor (Ioan 12, 24; I Corinteni 15, 37). După cum grâul, pentru a încolţi, pentru a aduce rod, trebuie semănat, tot aşa şi trupul celui răposat se îngroapă în pământ, iar după aceea să învieze întru nestricăciune. În Moldova, aceşti colaci, atât la înmormântare, cât şi la parastase, se împletesc după o anumită tehnică şi sunt de diferite mărimi. Ei constituie un element însemnat al pomenirii. În colac se aşază, de asemenea, o lumânare.