Micul catehism: Când nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 14 August 2009

Dacă avem un necaz sau dacă avem nevoie de ceva anume ne adresăm lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunilor. Sunt, însă, momente când parcă simţim că Dumnezeu nu ne ascultă, nu ne aude, nu răspunde la solicitările noastre.

Adesea, Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile pentru că nu suntem vrednici să ne fie împlinite, adică ne rugăm fără evlavie şi fără încredere în Dumnezeu; nu renunţăm la viaţa păcătoasă; rugăciunea e făcută fără stăruinţă sau cerem ceva care nu ne este folositor. Cu toate acestea, atât rugăciunea curată, cât şi cea care nu este bine făcută nu se pierd înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că uneori Dumnezeu nu ne dă ceea ce Îi cerem pentru că intenţionează să ne ofere ceva mai bun şi mai folositor. Când împlineşte Dumnezeu mai repede rugăciunile noastre Dumnezeu împlineşte rugăciunile noastre mai repede când sunt însoţite de fapte bune şi de post; când chemăm mijlocirea sfinţilor şi când sunt făcute de mai mulţi oameni. Astfel, însoţind rugăciunea lui cu post şi cu alte fapte bune, sutaşul Corneliu a fost ascultat. Postul şi rugăciunea sunt cele două aripi ale nădejdii, zice Fericitul Augustin. Apoi, rugăciunea făcută în faţa sfintelor icoane sau lângă sfintele moaşte ale sfinţilor este mai ascultată şi mai repede împlinită, deoarece sfinţii sunt prieteni ai lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, ştim că rugăciunile făcute de mai mulţi oameni sunt mai repede împlinite deoarece Mântuitorul ne învaţă: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“. Dacă Mântuitorul şi toţi drepţii s-au rugat, să ne rugăm şi noi, căci rugăciunea este cea mai simplă şi cea mai directă formă de stabilire şi păstrare a relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu sfinţii.