Micul catehism: Ce promit creştinii atunci când rostesc „sfinţească-se numele Tău“?

Explicând expresia „sfinţească-Se numele Tău“, Sf. Grigorie de Nyssa consideră că „cel mai mare dintre toate bunurile este ca numele lui Dumnezeu să fie preamărit prin viaţa noastră“. De asemenea, tot Sf. Grigorie mai arată că „cel mai important lucru“ pentru cineva care se roagă este „ca, prin viaţa sa, numele lui Dumnezeu să nu fie bârfit, ci preamărit şi sfinţit“.

Rostind Rugăciunea Domnească, prin cuvintele „Tatăl nostru… sfinţească-se numele Tău“, creştinii fac promisiunea să mărească pe Dumnezeu prin faptele şi vorbele lor, astfel încât să respecte porunca Mântuitorului Hristos: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri“. Deci, lucru important cu privire la cererea „sfinţească-se numele Tău“ este nu doar să nu se hulească numele lui Dumnezeu prin viaţa creştinilor, ci şi să se slăvească şi să se sfinţească. „Sfinţim numele Tatălui nostru cel după har, Care este în ceruri, omorând pofta pământească şi curăţindu-ne de patimile aducătoare de stricăciune“:, învaţă Sf. Maxim Mărturisitorul. Creştinii măresc prin fapte numele lui Dumnezeu propunându-şi şi reuşind să realizeze prin viaţa lor cinstirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, care sunt „prietenii“ Săi (Iacov 2, 23), spre propovăduirea, cinstirea şi apărarea Biserici Sale. Creştinii măresc prin cuvinte numele lui Dumnezeu atunci când toate cuvintele lor sunt o laudă a lui Dumnezeu şi a tuturor bunătăţilor Lui. De asemenea, mărirea lui Dumnezeu prin cuvânt se face şi ajutând la propovăduirea Evangheliei, „ca toţi aceia care nu cred şi nici nu cunosc pe adevăratul Dumnezeu să se întoarcă şi să-L cunoască, aşa încât în ei şi prin ei să se slăvească numele lui Dumnezeu“.