Micul catehism: Coborârea la iad a Domnului

În cadrul slujbei Sfintei Liturghii, după Vohodul mare, preotul rosteşte în taină troparul: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins“. Acest imn ne descoperă taina activităţii Domnului îndată după momentul răstignirii. Trupul Mântuitorului a fost aşezat în mormânt, iar sufletul Lui s-a coborât la iad pentru a elibera sufletele drepţilor. Sf. Ap. Petru, în prima epistolă, ne descoperă acest adevăr: „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El, cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă“.

Domnul a coborât în iad ca împărat, eliberând de acolo pe drepţii din Vechiul Testament, care muriseră cu credinţa în venirea Sa. Prin aceasta Hristos a sfărâmat puterea iadului şi a morţii veşnice, căci de atunci acestea nu mai au putere peste cei ce au crezut sau cred în Hristos. Despre coborârea Domnului la iad, cu acest scop, Sf. Irineu ne zice: „Hristos S-a coborât în cele ce sunt sub pământ şi le-a binevestit iertarea păcatelor celor ce au crezut în El. Şi au crezut în El toţi care au sperat în El, adică au prevestit venirea Lui şi au îndeplinit poruncile Lui: drepţii, patriarhii şi proorocii, cărora li s-au iertat păcatele ca şi nouă“.