Micul catehism: Curăţenia inimii - înalta treaptă a sfinţeniei

Pentru a-L vedea pe Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel recomandă pacea şi sfinţenia: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“. Această vedere a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul o promite prin Fericirea a şasea („Fericiţi cei săraci cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“) nu poate fi deplină în viaţa de pe pământ, iar cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu atât cât omului îi este cu putinţă. Curăţenia sufletească şi trupească sunt absolut necesare pentru a putea vedea pe Domnul. „Sunt mulţi oameni care sunt milostivi, nu răpesc, nu sunt lacomi, dar, în schimb, trăiesc în desfrânări, de aceea Domnul, în această fericire, arată că nu-i de ajuns numai milostenia, ci mai e nevoie şi de curăţenie sufletească şi trupească“, învaţă Sf. Ioan Gură de Aur.

Castitatea se păstrează prin cumpătare şi post: „Luaţi seama la voi înşivă - ne recomandă Mântuitorul - să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste, ca o cursă... Privegheaţi, dar, în toată vremea, rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21, 34-36). Curăţenia inimii este condiţia cea mai însemnată pe care o cere Mântuitorul la îndeplinirea oricărei fapte. Prin aceasta El arată însemnătatea motivaţiei lăuntrice a faptei, adică a intenţiei, a gândului care-i stă la temelie. Mântuitorul aduce în prim-plan schimbarea în profunzime a sufletului omenesc, iar prin această schimbare, morala creştină întrece şi desăvârşeşte morala Vechiului Testament. Astfel, dacă în Vechiul Testament se oprea omorul, în Noul Testament se caută a se înlătura şi izvorul lui, adică mânia din inima omului, căci aşa cum spune Mântuitorul: „Din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule“ (Matei 15, 19). Curăţenia inimii este astfel cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii, de aceea ea va fi răsplătită cu cea mai mare fericire, care este privirea lui Dumnezeu.