Micul catehism: Dumnezeu ascultă rugăciunile creştinilor practicanţi

Pavecerniţa este una dintre slujbele care se oficiază cu precădere în bisericile mănăstireşti, iar în bisericile de enorie în perioada Postului Mare. Prin cântările de la începutul acestei rânduieli se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru ziua care s-a încheiat: „Ziua trecând, mulţumesc Ţie, Doamne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de păcat dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte“. Noaptea este o preînchipuire a morţii, de aceea rugăciunea pentru iertarea păcatelor la începutul nopţii, reprezintă o grijă pentru fiecare creştin. Pavecerniţa conţine citiri, rugăciuni, cântări care exprimă sentimentul de pocăinţă şi implorare a iertării divine pentru păcatele săvârşite în ziua care s-a sfârşit. Astfel, în partea a doua a acestei slujbe se rosteşte Psalmul L, troparele de umilinţă şi rugăciunea Sf. Efrem Sirul, rugăciunea lui Manase, regele iudeilor. Rugăciunea regelui iudeu este una dintre cele mai vechi rugăciuni folosite în cultul creştin. Tot în a doua parte a Pavecerniţei se citeşte şi rugăciunea atribuită Sf. Mardarie, martir în persecuţia împăratului roman Diocleţian şi pomenit în calendarul ortodox la 13 decembrie. Tradiţia ne spune că Sf. Mardarie a rostit această rugăciune înainte de a fi martirizat. Rugăciunile din cultul ortodox sunt expresia unor trăiri ale sentimentelor de pocăinţă de mulţumire şi de preamărire a lui Dumnezeu şi fiecare creştin se regăseşte sufleteşte în ceea ce se rosteşte şi se cântă la strană. De aceea, Sf. Ioan de Kronstadt ne învaţă că „în timpul rugăciunii şi, în general, al dumnezeieştilor slujbe, trebuie să fim convinşi că Dumnezeu, Maica lui Dumnezeu, îngerii şi sfinţii ne văd şi ne ascultă; sunt bine şi degrabă ascultători; uşor de înduplecat şi de schimbat mai mult decât orice om viu. De aceea, trebuie să ne rugăm întotdeauna cu sârguinţă, fără lene, cu credinţă vie, cu nădejde vie, cu dragoste pornită din inimă şi cu inimă curată“.