Micul catehism: Hristos Domnul este cel mai mare sprijinitor şi mijlocitor al credincioşilor

Jertfa euharistică este oferită spre lauda lui Dumnezeu cel în Treime cinstit şi drept mulţumire pentru tot ceea ce s-a făcut pentru mântuirea noastră. Dar Jertfa euharistică se oferă şi spre sfinţirea credincioşilor, de aceea, după sfinţirea Darurilor, preotul slujitor se roagă ca toţi credincioşii să beneficieze de roadele Jerfei Trupului şi ale Sângelui Domnului Hristos.

Rânduiala Sfintei Liturghii, până la sfârşitul momentului prefacerii Cinstitelor Daruri în Trupul şi Sângele Domnului, este dominată de rugăciuni de laudă şi de mulţumire, iar după prefacerea euharistică, am putea spune că au întâietate rugăciunile de cerere. Chiar în timpul Epiclezei are loc trecerea de la rugăciunea de adoraţie şi de mulţumire către cea de cerere, specifică dipticelor; astfel, spre finalul Epiclezei, preotul rosteşte în taină: „Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi spre trezia sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă“. Ultima parte a anaforalei liturgice (dipticele) o alcătuiesc rugăciunile de mijlocire generală pentru întreaga Biserică. Preotul nu este singur când rosteşte aceste rugăciuni, ci are lângă el pe Însuşi Hristos: „când ne rugăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre, nu ne despărţim de Fiul. Când se roagă corpul Fiului“, adică Biserica, „el (acest corp) nu se desparte de Capul Său..., Care este Domnul Iisus Hristos, Cel ce Se roagă pentru noi, Cel ce Se roagă cu noi şi Care este rugat de noi. El Se roagă pentru noi ca preot al nostru“ (Fericitul Augustin). Având un asemenea sprijinitor şi mijocitor, pe Hristos Domnul, preotul se roagă plin de încredere şi de speranţă, adresează lui Dumnezeu cererile sale pentru membrii Bisericii.