Micul catehism: Împărţirea slujbelor bisericeşti (II)

Ţinându-se cont de timpul şi locul în care se oficiază, precum şi destinaţia sau scopul lor în cadrul cultului public, slujbele bisericeşti pot fi împărţite în mai multe categorii. Sunt unele slujbe cu caracter periodic, care se săvârşesc la anumite momente ale zilei liturgice. O zi liturgică începe seara şi se termină cu după-amiaza zilei următoare. Vecernia, Utrenia şi Sfânta Liturghie se oficiază în fiecare zi liturgică (la mănăstiri şi la catedrale episcopale), iar în fiecare sărbătoare - la bisericile de enorie. Serviciul divin public al Bisericii conţine într-o zi liturgică următoarele slujbe: Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile I-VI, Sfânta Liturghie şi Ceasul IX. Toate aceste slujbe sunt cunoscute în tradiţia noastră sub numele de „Cele şapte Laude“ sau „Laudele bisericeşti“. Rânduiala lor se găseşte în Ceaslov (pentru credincioşi şi cântăreţii de strană) şi în Liturghier (pentru diaconi şi preoţi). Atât prin destinaţia lor, cât şi prin locul unde se săvârşesc, slujbele din această categorie se oficiază doar în biserică. Ele au loc în prezenţa (sau în numele) şi spre folosul tuturor credincioşilor.

Pe lângă cele şapte Laude, mai există în cultul ortodox şi alte slujbe, rânduieli cu caracter periodic, de o importanţă secundară. Între acestea putem menţiona: Rânduiala rugăciunii de dimineaţă, Rugăciunea la masă, Rugăciunea de seară, Canoanele de rugăciune, Paraclisele şi Acatistele. Pentru binecuvântarea şi sfinţirea diferitelor lucruri, persoane şi situaţii din viaţa religioasă a credincioşilor sunt menite slujbele: Sfintele Taine şi ierurgiile. Ele alcătuiesc cartea Molitfelnic. Aceste slujbe au un caracter ocazional, fiind oficiate la cererea credincioşilor. Prin acestea se obţine de la Dumnezeu harul, ajutorul şi darurile Sale, necesare credincioşilor în diferite momente ale vieţii creştine.