Micul catehism: Învierea Domnului aduce în sufletele creştinilor multă bucurie şi speranţă

Rânduiala Utreniei săvârşită în duminici cuprinde multe cântări care amintesc creştinilor de momentul Învierii Domnului Hristos. Una dintre aceste cântări este şi imnul „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus...“. Acest imn se poate cânta şi de către strană, însă se recomandă să fie cântat de către preot, deoarece el continuă astfel rolul îngerului în vestirea acestei mari minuni. Urmează Psalmul 50, întâlnit în rânduiala Utreniei din perioada primară a Creştinismului; el exprimă aici sentimentele de umilinţă şi smerenie, cu care credincioşii Îl întâmpină pe Hristos, Cel ce S-a arătat mai înainte prin citirea Evangheliei ori prin cântările care ne vorbesc despre El. Citirea Psalmului 50 în duminici are rolul de a-i pregăti sufleteşte pe credincioşi pentru a-L întâmpina pe Hristos Cel înviat. Preotul scoate Sfânta Evanghelie prin uşile împărăteşti şi, ajungând în mijlocul naosului, o aşază pe analog. „Preotul iese ca din mormânt din înfricoşătorul jertfelnic şi de la mormântul Sfintei Mese, ţinând ca un înger Evanghelia şi arătând pe Hristos, pe Care L-a propovăduit“, ne învaţă Sfântul Simeon al Tesalonicului. După Psalmul 50 urmează o serie de cântări („Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli...“, „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...“ şi „Înviind Iisus din mormânt...“) care cultivă în sufletele credincioşilor nădejdea în curăţirea sufletelor, precum şi bucuria că, prin Înviere, Domnul a dăruit celor care cred în El mila Sa cea bogată şi viaţa veşnică.

Cu stihira Învierii („Înviind Iisus din mormânt...“) se termină ciclul cântărilor în legătură cu Evanghelia, care alcătuiesc o parte distinctă - şi anume partea cea mai importantă şi mai caracteristică - a Utreniei duminicilor, prin care aceasta se deosebeşte de Utrenia zilelor de rând.