Micul catehism: Ispitele sunt folositoare creştinilor

Ispitele nu trebuie să înfricoşeze pe nici un creştin, deoarece, cu ajutorul harului dumnezeiesc, pot fi biruite chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu permite ca ispita să depăşească puterile creştinului. „Credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi; ci, odată cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda“, ne încredinţează Sf. Ap. Pavel.

Pe pământ, creştinul nu este ocolit de ispite. Dar ispitele în sine nu sunt încă păcate şi, dacă sunt înfruntate cu bărbăţie, ele pot fi de folos credinciosului, întărindu-l în virtute. „Să nu ne împuţinăm în ispite, căci nimeni nu poate să fie în tovărăşia lui Hristos dezmierdându-se, dormind şi lenevindu-se, nimeni, zic, din cei ce vieţuiesc o astfel de viaţă moleşită, ci numai cei ce trăiesc în ispite şi necazuri, cei ce călătoresc pe cărarea cea strâmtă, numai aceia vor sta aproape de Dânsul“, spune Sf. Ioan Gură de Aur. Sfânta Scriptură ne prezintă multe exemple ale biruirii ispitelor. În Vechiul Testament, dreptul Iov iese biruitor din lupta împotriva ispitelor cu care se apropiase diavolul de el. În Noul Testament, Mântuitorul a fost ispitit de diavolul, după ce postise 40 de zile şi 40 de nopţi. Mijloacele cele mai potrivite, cu ajutorul cărora pot fi biruite ispitele sunt: rugăciunea („Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“, spune Mântuitorul); lupta cu bărbăţie ( „Staţi împotriva diavolului şi va fugi de la voi“, spune Sf. Ap. Iacob); şi privegherea asupra poftelor („Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită“, susţine Sf. Ap. Petru). Cuviosul Marcu Ascetul ne învaţă că „Cel ce vrea să biruiască ispitele fără rugăciune şi răbdare nu le va depărta de la sine, ci mai tare se va încâlci în ele“.