Micul catehism: Minuni făcute prin sfintele moaşte sau lucruri ale sfinţilor

Potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare, sfintele moaşte sunt trupurile nepieritoare ale sfinţilor lui Dumnezeu, rămăşiţele din trupurile lor sau oasele lor, prin care Dumnezeu a arătat şi arată atotputernicia Sa, prin săvârşirea minunilor văzute, întru proslăvirea Sa şi a sfinţilor Săi, pentru ajutorul creştinilor în necazurile lor duhovniceşti şi trupeşti, pentru întărirea lor în adevărul şi mântuirea ce o aduce credinţa ortodoxă.

Sfânta Scriptura ne prezintă multe minuni făcute prin trupurile sfinţilor cât trăiau pe pământ, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui numai prin atingerea de haina Mântuitorului (Luca 8, 43-44; Matei 14, 36). Mulţi oameni s-au vindecat atingându-se de ştergarele purtate de Apostolul Pavel. În cartea Faptele Apostolilor găsim următoarele însemnări: „Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite, încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei“. În Vechiul Testament se relatează minunea învierii unui mort prin atingerea de osemintele proorocului Elisei: „Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una dintre aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale“ (IV Regi 13, 21). Sfinţii, prin viaţa lor curată, au dobândit harul Duhului Sfânt şi au făcut minuni cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei intră în legătură cu oamenii care le adresează rugăciuni şi care păstrează legătura cu trupurile lor cu care au câştigat sfinţenia.