Micul catehism: Momente importante din Liturghia catehumenilor (V)

În timpul unei Sf. Liturghii obişnuite, imnul „Sfinte Dumnezeule“ se cântă de trei ori în cinstea Sfintei Treimi, în cadrul unei Sf. Liturghii cu sobor (adică atunci când slujesc cel puţin doi preoţi) imnul se cântă de şase ori, iar la Sf. Liturghie arhierească (atunci când slujeşte şi un arhiereu) se cântă de nouă ori, în cinstea celor nouă cete îngereşti. În aceste ultime situaţii, imnul se cântă alternând între cor (cântăreţi, credincioşi) şi soborul liturghisitorilor din altar, simbolizând rugăciunea de laudă adusă lui Dum-nezeu de către Biserica cerească şi cea pământească.

Cuvintele „Sfinte Dumnezeule“ ne arată pe Dumnezeu-Tatăl din care S-a născut Fiul şi din Care Sfântul Duh purcede. „Sfinte tare“ ne arată pe Mântuitorul Hristos, Care este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, iar „Sfinte fără de moarte“ se îndreaptă către Sfântul Duh, Care dă viaţă. Cuvintele „miluieşte-ne pe noi“ subliniază unitatea Sfintei Treimi. După cântarea imnului „Sfinte Dumnezeule...“ au loc citirile biblice (Apostolul şi Evanghelia), care reprezintă partea cea mai veche şi mai importantă din această parte a Liturghiei. Apostolul conţine texte din cartea Faptele Apostolilor sau din epistolele Sfinţilor Apostoli. După citirile biblice, urmează un alt element important, la fel de vechi: omilia sau predica. Aceasta avea rolul de a-i instrui pe catehumeni înainte de a părăsi biserica, la finalul Liturghiei catehumenilor. Predica s-a ţinut îndată după citirile biblice atât cât s-a păstrat disciplina catehumenatului. De-a lungul timpului, s-a renunţat la această disciplină, iar catehumenii puteau participa şi la Liturghia credincioşilor. De aceea, predica a fost mutată treptat spre finalul Sf. Liturghii, când putea fi ascultată de toţi credincoşii. Totuşi, potrivit reglementărilor Sfântului Sinod, cu privire la lucrarea de catehizare, predica a fost restabilită imediat după citirea Sf. Evanghelii.