Micul catehism: Păcatele strigătoare la cer

Păcatele strigătoare la cer se numesc astfel deoarece gravitatea lor impune o pedeapsă chiar şi pe pământ. Ele nu izvorăsc dintr-o slăbiciune a credinciosului, ci din răutate şi premeditare, afectând însuşi chipul lui Dumnezeu din om.

Ele sunt uciderea săvârşită cu voie, sodomia, asuprirea văduvelor şi a orfanilor, oprirea plăţii lucrătorilor, lipsa de cinste şi mulţumire faţă de părinţi. Ucidere săvârşită cu voie a făcut Cain asupra fratelui său, Abel. Cu privire la acest păcat citim în Sfânta Scriptură: „Şi a zis Domnul (lui Cain): Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ“. Tot de acest păcat ţin şi cruzimile prin care se afectează viaţa aproapelui, precum: răpirea libertăţii (traficul de fiinţe umane), războiul de pustiire, lovirea în prestigiul şi cinstea aproapelui, socotită ca o ucidere morală a lui. Alături de sodomie, care este desfrâu împotriva firii, păcat strigător la cer este şi împiedicarea cu ştiinţă a zămislirii de prunci şi lepădarea lor. Desfrâul împotriva firii şi-a primit numele de sodomie după locuitorii din Sodoma, care, pentru acest păcat, au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu (Facere 18, 20). Sf. Ap. Pavel spune că astfel de fapte ruşinoase nu trebuie să fie nici măcar amintite printre creştini (Efes. 5, 3). Asuprirea văduvelor, orfanilor şi a săracilor este un păcat împotriva simţului firesc de dreptate al omului. În Sfânta Scriptură se găsesc multe mustrări împotriva celor ce se fac vinovaţi de acest fel de păcate. „Învăţaţi să faceţi bine, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă“ (Isaia 1, 17). Iar Mântuitorul ameninţa: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta, mai multă osândă veţi lua“.