Micul catehism: Păcatul iubirii de argint

Iubirea de argint este unul din cele şapte păcate capitale, care ne îndepărtează de Dumnezeu. Prin iubirea de argint se înţelege dorinţa iraţională de a aduna bani şi bunuri pământeşti, considerând câştigarea lor drept scopul principal al vieţii. Ea se manifestă, pe de o parte, din dorinţa de a aduna avere prin orice mijloace, iar pe de alta, prin strădania de a păstra cele adunate, adică prin zgârcenie. Pacatul acesta se împotriveşte dreptăţii şi îndurării, aducând mari pagube semenilor noştri. De aceea, Sf. Ap. Pavel spune că: „Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor, şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri“.

Iubirea de argint este însoţită de mărturia mincinoasă, lăcomia, minciuna, nemilostivirea, vicleşugul, nedreptatea, furtul, cămătăria, toate acestea fiind păcate care întinează sufletul şi care ne lipsesc de harul lui Dumnezeu. Acest păcat este primejdios şi pentru că cel care şi-a lipit inima de averi sfârşeşte uneori prin sinucidere, asemenea lui Iuda, cel care a vândut pe Mântuitorul pentru 30 de arginţi. De aceea, Sf. Ap. Pavel îndeamnă pe Timotei: „Celor bogaţi şi-n veacul de acum, porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră“. Iubirea de argint fiind o piedică în calea mântuirii, creştinul trebuie să lupte împotriva ei cu virtutea cumpătării, dreptăţii şi îndurării, cerând ajutorul lui Dumnezeu.