Micul catehism: Prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (I)

Unele învăţături ale Noului Testament au fost descoperite prin simboluri, metafore, semne şi gesturi preînchipuitoare în cărţi ale Vechiului Testament. De aceea, potrivit Fericitului Augustin, „Noul Testament se ascunde în cel Vechi şi Vechiul Testament în cel Nou se descoperă“. În cărţile Vechiului Testament, găsim semne şi figuri prin care sunt prefigurate persoana Domnului Hristos, jertfa Lui şi Crucea, semnificaţii ale Crucii şi folosirea semnului ei.

Lemnul sau stâlpul pe care Moise a pus şarpele de aramă în pustie, pentru a scăpa de moarte pe cei muşcaţi de şerpi (Numeri 21, 8-9), a închipuit crucea ca altar de jertfă şi ca putere vindecătoare. Această învăţătură a fost explicată de Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, în „Dialogul cu iudeul Trifon“: „Tot ca figură şi ca semn a fost şi ridicarea Crucii aceleia făcute împotriva şerpilor care muşcau pe fiii lui Israel, pentru mântuirea celor ce aveau să creadă că încă de atunci s-a propovăduit moartea şarpelui şi mântuirea celor muşcaţi şi care se refugiau la Cel care avea să fie răstignit“.

Într-una din omiliile sale, Sf. Ioan Gură de Aur arată că turnarea şarpelui de aramă şi ridicarea lui pe un stâlp, pentru a fi văzut de cei care doreau vindecarea, ne descoperă „taina Crucii“. Mai mult, în comentariul său, Sf. Ioan explică acest simbol, astfel: „Precum atunci şarpele de aramă, care nu muşca şi nu rănise pe nimeni, a fost spânzurat pe lemn pentru a reprezenta şerpii ce muşcau, tot aşa şi acum; precum toţi oamenii sunt vinovaţi de păcat, Iisus, Care e lipsit total de păcat, suferă pentru toţi. Acolo, alţii muşcau şi altul era pus pe lemn. Aici, alţii au păcătuit şi Cel fără păcat e răstignit pe cruce. Pentru care pricină şarpele e pus pe lemn? Pentru a vindeca muşcăturile celorlalţi şerpi. Altul e deci şarpele spânzurat pe lemn, şi alţii cei ale căror muşcături vin a se tămădui. Tot aşa, şi Hristos a fost răstignit pe cruce, ca să pună capăt lucrării demonilor“.

Ca formă de preţuire şi recunoştinţă, evreii au cinstit şarpele de aramă ca obiect sfânt, însă atunci când au început să-l venereze ca pe un „dumnezeu-idol“, numit Nehuştan, regele Iezechia l-a stricat.

 

Vezi şi: Prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (II)