Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (II)

Micul catehism: Prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (II)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 10 Mai 2008

În perioada Vechiului Testament, o etapă de pregătire pentru venirea Mântuitorului, unele învăţături nu au fost prezentate în mod explicit, ci prin intermediul simbolurilor, al metaforelor.

Crucea Domnului a fost prefigurată de lemnele purtate în spate de Isaac, fiul lui Avraam, pentru jertfirea lui (Facere 22, 2-12). În acest sens, Sf. Chiril al Alexandriei, în lucrarea „Glaghyra“, spune clar: „Lemnul lui Isaac este Crucea lui Hristos“.

O formă a Crucii şi a puterii biruitoare au fost şi mâinile întinse ale lui Moise, prin care Israel a învins pe Amalic. Sf. Grigorie de Nyssa a văzut în figura lui Moise, cu mâinile întinse lateral şi orizontal, „taina Crucii“, „chipul Crucii“ şi „pe Cel ce Şi-a întins mâinile pe Cruce“, adică pe Hristos Domnul.

Proorocul Iezechiel ne descoperă forma grafică a crucii († # thau), ultima literă a alfabetului având această formă atunci. Înmulţindu-se păcatele evreilor, profanându-se şi lăcaşul sfânt, Dumnezeu a decis să-i piardă pe cei păcătoşi. Pentru a-i păzi pe cei credincioşi, pentru ca aceştia să nu fie omorâţi alături de cei păcătoşi, Dumnezeu a poruncit proorocului să-i însemneze pe cei cei credincioşi cu acest semn pe frunte: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (†), pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un om, care pe frunte semnul crucii!“. Semnul crucii (†) este forma literei t, ultima literă a alfabetului ebraic, aşa cum se scria în secolul IX-VIII î. Hr., când şi-a scris Iezechiel proorocia. Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti, precum Clement Alexandrinul, Origen, Ieronim şi Sf. Maxim Mărturisitorul, au văzut în litera ebraică (t) semnul „crucii“ (†) sau „taina crucii lui Hristos“, ca semn al mântuirii.

Acestea sunt doar câteva dintre prefigurările Sf. Cruci în Vechiul Testament, urmând ca în Noul Testament să găsim înţelesul deplin şi toate semnificaţiile ei.

 

Vezi şi: Prefigurări ale Sfintei Cruci în Vechiul Testament (I)

 

Citeşte mai multe despre:   Vechiul Testament  -   Sfanta Cruce