În rând cu marii teologi ai lumii, cel dintâi care a dăruit Ortodoxiei secolului XX, prin fundamentala sa Dogmatică și prin traducerea în românește a Filocaliei, o punere într-o matcă firească și
05 Oct, 2025
Părintele Horia Grădinaru, blândul rugător împreună cu sfinții
În ziua de prăznuire a Sfintei Parascheva, ea însăși mutată în Împărăția Luminii la anii tinereții, a trecut la Domnul și părintele Horia Grădinaru, slujitor la Parohia „Sfântul Nicolae” din Roma-Monte Sacro, Italia.
Pe părintele Horia l-am cunoscut la București, acolo unde am avut bucuria de a-l avea de două ori împreună-slujitor la Altarul Bisericii Schitul Maicilor. Vizita lui nu era întâmplătoare. În tinerețe a fost cântăreț la strana de la Schitul Maicilor, iar revenirea în acest lăcaș de cult după mulți ani i-a produs emoție și bucurie. Așa l-am descoperit pe părintele Horia, slujitor blând, așezat în rugăciune, smerit și plin de dragoste. Și-a amintit cu drag multe momente din timpul studenției și al istoriei bisericii începând cu anul 1996, când și-a început ucenicia întru cele ale Domnului pe lângă părintele Adrian Isac, parohul de atunci.
În 2024 am mers la Roma pentru o săptămână. Părintele Horia m-a invitat să slujesc la bisericuța din nordul capitalei Italiei, unde era paroh și unde se închegase o frumoasă comunitate, asemenea unei familii. Deși amenajată în cadrul unei biserici catolice, capela unde slujea părintele te trimitea cu gândul la bisericile din România. Enoriași cu dragoste față de cele sfinte, smeriți, atenți la slujbe, creau atmosfera unui colț de Rai. M-am simțit ca acasă alături de părintele Horia și am rămas cu bucurie și la agapa pregătită după încheierea Sfintei Liturghii. Apoi m-a condus cu mașina personală către câteva dintre locurile deosebite ale Romei, discutând deschis despre provocările, dificultățile, dar și bucuriile slujirii în diaspora.
Plecarea dintre noi a părintelui Horia mă întristează profund, însă cred că Domnul l-a chemat la Sine pentru a-i potoli setea după Împărăția Luminii...
