Familia creştină, chemare la credinţă și responsabilitate

Familia creştină autentică este locul unde orice lucru începe cu o rugăciune adresată lui Dumnezeu, în sânul ei omul făcând primii paşi nu doar pe drumul vieţii, ci şi pe calea credinţei. Proclamarea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2026 drept Anul omagial al pastorației familiei creștine ne oferă prilejul unei opriri necesare pentru a privi cu mai multă atenție, recunoștință și responsabilitate spre această mare taină lăsată nouă de Dumnezeu: familia.

Într-o lume grăbită, fragmentată și adesea confuză din punct de vedere valoric, îndreptarea privirii spre familia creștină vine ca un apel la întoarcerea spre esențial. Familia, „biserica de acasă”, rămâne nucleul fundamental al societății și primul spațiu în care omul învață ce înseamnă iubirea, responsabilitatea, jertfa și credința. A o pune în centrul reflecției pastorale nu este un gest nostalgic, ci unul profund realist și necesar. Dintotdeauna familia creștină s-a confruntat cu multiple provocări: presiuni economice, migrație, sărăcie, relativism moral, criza dialogului dintre generații etc. În acest context, Biserica Ortodoxă nu poate rămâne un simplu observator, ci este chemată să fie sprijin şi călăuză. De aceea, Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine subliniază tocmai această misiune pastorală: de a însoți familia, de a o întări şi încuraja. Pastorația familiei creștine înseamnă, înainte de toate, prezență. Prezența preotului în viața comunității, a Bisericii în viața reală a părinților și a copiilor, cu bucuriile și tristeţile lor. Totodată, înseamnă dialog sincer despre dificultăți, despre eșecuri, despre neputințe, dar și despre speranță și vindecare.

În acest sens, părinții sunt chemați să fie primii educatori ai copiilor lor, nu doar intelectual, ci mai ales spiritual și moral. Copiii sunt chemați să descopere respectul, recu­noștința și ascultarea ca valori care nu limitează libertatea, ci o maturizează. Anul omagial al pastorației familiei creștine nu este, așadar, doar o temă aniversară, ci un exercițiu de conștiință. El ne provoacă să ne întrebăm ce loc mai are familia în viața noastră, cât timp, câtă atenție și câtă rugăciune îi dedicăm. Într-o societate care vorbește mult despre drepturi, acest an ne amintește de frumusețea respon­sabilității asumate din iubire. Iar dacă familia va fi întărită prin credinţă, și societatea va avea șansa unei vindecări reale, durabile și profund umane.