Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Faima Botezătorului

Faima Botezătorului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 24 Iunie 2023

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 122-123

„Că nu era cu putință ca Ioan, luându-L pe Hristos de mână, să meargă din casă în casă și să le spună: În Acesta credeți!, ci ca în fața și în văzul tuturor să se pogoare acel glas fericit și să se săvârșească toate celelalte. Din pricina asta a venit Iisus la botez. Faima Botezătorului și noutatea faptei atrăgeau și chemau la Iordan tot Ierusalimul. Malurile Iordanului ajunseseră un mare teatru. Pe cei veniți acolo Ioan îi făcea să se smerească, convingându-i să nu se mai creadă grozavi; le arăta că sunt vinovați de cele mai mari păcate și că vor putea primi pe Cel ce vine, dacă se vor pocăi, lăsându-i pe strămoși în pace, nemailăudându-se cu ei. Viața lui Hristos era umbrită deocamdată și se credea că ar fi fost ucis odată cu pruncii din Betleem. Chiar dacă S-a mai arătat în lume la doisprezece ani, totuși îndată a trecut iarăși în umbră. De aceea trebuia ca ieșirea Sa în lume să se facă în chip strălucit, să aibă început măreț. Aceasta e pricina că atunci, pe malurile Iordanului, au auzit iudeii ce nu auziseră nici de la profeți, nici de la alții. Ioan le propovăduia cu strălucită voce, amintindu-le de ceruri și de Împă­răția cea de sus, nespunându-le nimic de pământ.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 145

„Și pentru ca atunci când Îl vezi că vine la botez să nu gândești ceva rău, Ioan Îl oprește zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? (Matei 3, 14) Pentru că botezul lui Ioan era un botez de pocăință, care-i făcea pe oameni să-și osândească pă­ca­tele lor și, deci, ca să nu socotești că și Hristos a venit cu un astfel de gând la Iordan, Ioan îți îndreap­tă mai dinainte socotința asta, nu­mindu-L Miel și Răscumpără­torul tuturor păcatelor din lume. Se înțelege de la sine că este fără de păcat Cel care poate ridica păca­tele întregului neam omenesc. De aceea Ioan n-a spus: Iată pe Cel fără de păcat!, ci ceva mai mult: Iată pe Cel ce ridică păcatul lumii! (Ioan 1, 29), ca să primești cu deplină încredere și una, și alta – și că este fără de păcat și ridică păcatul lumii -, iar odată ce ai primit aceasta, să înțelegi că a venit la botez pentru a rândui altele.”