Sfânta Muceniță Filofteia, ocrotitoarea Argeșului și a Țării Româneşti

Biserica Ortodoxă o prăznuiește astăzi pe Sfânta Muceniță Filofteia, ale cărei sfinte moaște se află la Curtea de Argeș din secolul al XIV-lea, secolul începuturilor Ţării Românilor (Ungro-Vlahia, Valahia, Țara Românească) și organizării bisericești naționale (recunoașterea Mitropoliei Ungro-Vlahiei și primului ei mitropolit, Sfântul Iachint de Vicina, mai 1359, de către Patriarhia Ecumenică), evenimente istorice legate de aceste locuri argeșene și câmpulung-muscelene.

Basarab I Întemeietorul (1310-1352) este cel ­care reușește unificarea for­mațiunilor politice prestatale românești și înlăturarea suze­ra­ni­tății maghiare (Posada, 1330), iar recunoașterea Scaunului ­Mitro­politan la Argeș, în timpul fiului său, Nicolae Alexandru (1352-1364), constituie potrivit obiceiului timpului adevărata recu­noaștere a Statalității românilor.

Ocrotirea Statalităţii românilor și Bisericii Ortodoxe Române se face prin aducerea moaștelor unor sfinți: la Argeș, Sfânta Muceniță Filofteia (potrivit Sinaxarului în timpul lui Basarab I, potrivit altor surse în 1396, la întoarcerea lui Mircea cel Bătrân din cruciada târzie de la Nicolope), la Suceava - 1415 - Sfântul Ioan cel Nou, martir în Cetatea Albă, la Tismana (1378), ctitoria Sfântului Nicodim, organizatorul mona­his­mului românesc, și la Bistrița Olteniei, în 1497, Sfântul Grigorie Decapolitul (răscumpărate pentru o sumă considerabilă de banul Barbu Craiovescu al Olteniei, care le-a așezat în biserica principală a Mănăstirii Bistrița, pe care o rezidise din temelii).

Prăznuită în ziua următoare, 7 decembrie, după Sfântul Nicolae, Sfânta Muceniță Filofteia este o pruncă (fetiță) ce a făcut din viața sa un dar pentru Dumnezeu, fiind pildă de iubire a aproapelui și milostenie, de cumințenie și neprihănire, de răbdare și ascultare în nevoințe și răutăți din partea apropiaților (mama vitregă și tatăl biologic). În Vieţile sfinţilor se arată că „nu era prigoană asupra creştinilor ca de demult, pe vremile tiranilor împăraţi, nu erau tirani ca să poruncească, nu erau muncitori care să chinuiască. Ci ea a fost chinuită în vreme de pace, în vreme de creştinătate, nu de cei străini, ci chiar de cel ce a născut-o şi de vitrega sa mamă, care erau creştini cu credinţa”.

Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo, ­Bulgaria), capitala Ţaratului (româ­no-bulgar), într-o familie de ţărani vlahi. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama sa, care moare când ­Filofteia era încă mică.

Sinaxarul consemnează: ,,… iar copila, rămânând orfană de maica ei cea firească și având în inima ei întipărite învățăturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înțelep­țindu-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumne­zeieștile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească și cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetați și a îmbrăca pe cei goi, își împodobea cu acestea candela sufletului ei, își agonisea untdelemn în vasele ei și se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înțelepte. Toate faptele cele bune le săvârșea copila cu statornicie și cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele și necazurile cele de la urâtorii binelui. Dar fiindcă fapta cea bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putință să nu pătimească și sfânta mii de ispite, ­până și moarte mucenicească”.

Mucenicia a venit din partea propriului tată, influențat de cea de-a doua soție, care s-a dovedit a fi străină de virtuțile creștine pe care sfânta le învățase de la mama sa biologică, mai ales milostenia și iubirea de săraci. Supărat pentru faptul că, aflat fiind la munca câmpului, mâncarea ce îi era pregătită nu mai ajungea la el pentru că sfânta o împărțea săracilor pe care îi întâlnea pe drum, tatăl o lovește mortal cu barda. Plin de remușcări, „... dorind să ridice trupul copilei de la pământ… nu putea să se atingă și nici să se apropie de el... pentru că este cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească...” Arhiepiscopul cetății, cu sobor mare de preoți și credincioși, înălțând rugăciuni către Bunul și Milostivul Dumnezeu, ridică trupul sfintei și îl duce în biserica cetății.

Scene care prezintă momente din viața Sfintei Filofteia

În Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeș, ctitoria Voievodului Basarab I - Întemeietorul, unde sfintele moaș­te au fost așezate la aducerea lor în Țara Românească, sunt pictate câteva scene care prezintă momente din viața ei. În aceste fresce, ea apare ca o tânără zveltă, cu părul frumos strâns în cosiță la spate, îmbrăcată fiind în ie și pieptar tivit la gât și la mâini cu bordură de culoare roșie, iar la mijloc având un brâu de aceeași culoare. Fusta lungă, în cute verticale, îi acoperă în întregime trupul. Una dintre scene, structurată în două registre unite, având în partea superioară imaginea tatălui care ară la câmp, ne-o arată în partea de jos, în două ipostaze înaintea a două grupuri de copii. În cea dintâi, ea dăruiește celor mici cu ambele mâini bucate (pâini), iar în cea de-a doua o vedem în timp ce pune o haină de culoare roșie pe trupul firav al unui băiat. Este pictată și scena ridicării trupului sfintei în pre­zența Arhiepiscopului de Târnovo și mai-marilor cetății.

În anul 1512, Sfântul Nea­goe-Vodă Basarab urcă pe tronul Țării Românești, iar după trei ani, în 1515, începe lucrările la Mănăstirea Curtea de Argeș. Despre acest moment, Nicolae Iorga arăta, în Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor: „Toate silințele și toată bogăția însă și le cheltui Neagoe pentru a da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se așeza la Târgoviște lângă Domn, cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc”. Biserica mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii Mitropolii (conform lui Gavriil Protul, mai marele muntelui Athos), iar lucrările au fost încheiate în anul 1517. Și această sfințire a Mănăstirii Argeșului în prezența Patriarhului Ecumenic Teolipt reprezenta o biruință și o binecuvântare a Bisericii noastre Ortodoxe, completată de canonizarea primului sfânt pe teritoriul ţării noastre, Nifon al II-lea, fost Patriarh Ecumenic și Mitropolit al Țării Românești, și de aducerea moaștelor Sfinților Mucenici Serghie și Vah la Argeș. Sunt bine cunoscute prietenia și legătura duhovnicească a Sfântului Nifon cu Sfântul Voievod Neagoe-Basarab, dovezi ale lucrării harului Duhului Sfânt prin sfinții lui Dumnezeu, iar Sfânta Filofteia la Argeș cu siguranță a mijlocit această lucrare a celor doi sfinți.

Periplul istoric al moaştelor Sfintei Filofteia

Spre deosebire de prezentarea alegorică a Sinaxarului („… apoi, înțelegând că în alt loc voiește să fie dusă au început a-i pomeni ca unei ființe vii țările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre și cele de această parte de Dunăre, nicăieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeșului, îndată s-a ușurat mai mult decât greutatea cea firească și înțele­gând toți că acolo este voia lui Dumnezeu și a sfintei a merge...”), cercetările istorice indică faptul că moaştele sfintei nu au ajuns atât de repede de la Târnovo la Curtea de Argeş. Astfel, este consemnată prezenţa lor în Târnovo, de la descoperire până în anul 1393, când oraşul a fost ocupat de turci. De aici au fost duse la Vidin, unde au rămas timp de trei ani. Pentru că şi acest oraș este cucerit, sfintele moaște au fost dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418), la dorința voievodului care le-a aşezat în Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş. Aici au rămas o perioadă lungă de timp, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când biserica fiind deteriorată este închisă pentru reparație (1911-1914). În anul 1893 sunt duse în Biserica „Sfântul Gheorghe”, iar după incendiul suferit de aceasta sunt duse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Olari din Curtea de Argeș.

În timpul Primului Război Mondial (1917-1918), sfânta a fost adusă în taină în Bucureşti, la Mănăstirea Antim, metoc al Episcopiei Argeșului. Este consemnată o minune făcută de sfânta care se arată în vis unei mame care avea trei băieți pe frontul din Moldova, îndemnând-o să vină la mănăstire să se roage pentru protejarea copiilor ei. Femeii i se permite să se închine sfintei și băieții ei sunt salvați, iar ca mulțumire plătește pictarea unei icoane a sfintei care se găsește la mănăstire (în amintirea prezenței sfintei, la 14 ianuarie 2023, o raclă cu un veș­mânt este așezată în partea dreaptă a pronaosului).

În perioada interbelică, sfânta a fost adusă în Catedrala Voievodală de la Argeş, frumoasa ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

După desființarea Episcopiei Argeșului, la data de 5 februarie 1949, Episcopul Iosif Gafton, mutat la Episcopia Râmnicului, aduce moaştele sfintei la Centrul eparhial din Râmnic, aşezându-le în Catedrala „Sfântul Nicolae” (ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica), însă sfânta nu a dorit această mutare. Sunt evocate mărturii ale apropiaților Patriarhului Justinian Marina, care vorbesc despre faptul în anul 1953, pe când slujea la Argeș de praznicul Sfântului Nicolae, a avut următorul vis: o fetiță se plimba pe lângă palat și zicea: Părinte Ioane, de ce m-ai izgonit din casa mea? Și într-adevăr, în anul 1953, sfintele moaște sunt readuse la Argeș și așezate în Paraclisul Palatului Episcopal din incinta mănăstirii. Aici vor rămâne până la 6 decembrie 2018, când este sfințită noua Catedrală Arhiepiscopală și necropolă regală cu hramul „Sfânta Muceniță Filofteia și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, unde sunt mutate spre cinstirea credincioșilor.

Cu acest prilej este realizată și tipărită la Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului o lucrare de excepție: Sfânta Muceniță Filofteia - opt secole de la martiriu, sub coordonarea și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Această lucrare de referință oferă importante mărturii aghiografice despre Sfânta Filofteia, prețioase informații despre prezența sfintei la Argeș, despre procesiunile cu sfintele moaște în secolele XIX, XX și XXI, despre bisericile și mănăstirile aflate sub ocrotirea sfintei și sub formă de album, icoane ale sfintei. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. În octombrie 1955, Biserica noastră a canonizat primii sfinți români și a generalizat totodată cultul sfinților și sfintelor cu moaște pe pământul României: Cuvioasa Parascheva, Sfântul Dimitrie din Basarabi, Sfânta Muceniță Filofteia. Cu acest prilej a fost serbată Sfânta Filofteia, în cursul unui praznic care a durat două zile (12-13 octombrie 1955).

Racla în care sunt așezate spre cinstire moaştele Sfintei Filofteia a fost confecționată de meșterul Teodor Filipov, din dorința Episcopului Ghenadie Petrescu, viitorul Mitropolit primat al Țării Româ­nești, același meșter argintar realizând și racla pentru moaștele Sfântului Dimitrie din Basarabi, în anul 1880. Raclele au fost achitate în parte de ­Mitropolitul Ghenadie.

Racla Sfintei Filofteia a fost restaurată în anul 2004

Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, racla Sfintei Filofteia a fost restaurată în anul 2004, la Monetăria Statului. Atunci s-a drapat lemnul cu catifea roşie, s-au aurit piesele din argint, s-a aurit din nou capacul, s-au schimbat picioruşele de sprijin, confecţionate din aluminiu, în plus s-au înlocuit bucăţile deteriorate din lemnul de chiparos. Cu acest prilej, meșterul Vasile Vasile de la Monetăria Statului, care a lucrat la restaurarea raclei sfintei, a povestit că soția lui a fost întrebată în vis când va fi terminată restaurarea de către o copilă, cu înfățișarea identică a sfintei din icoanele noastre românești. Racla sfintei restaurată acum datează din 1884, fiind darul lui Ghenadie Petrescu, Episcopul Argeşului. Peste doi ani, la 12 octombrie 1886, după 10 ani de lucrări este resfințită biserica Mănăstirii Argeșului, devenită Catedrală Episcopală în urma înființării Episcopiei Argeșului în 18 octombrie 1793.

La 25 aprilie 2019, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în prezența membrilor Sfântului Sinod, în Salonul Sfinților Români, înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii, a sfințit noua raclă din argint masiv pentru moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, con­fecționată la Atelierele Patriarhiei.

Soborul Sfinților ocrotitori ai Argeșului: Filofteia, Serghie și Vah este completat prin canonizările recente ale Sfinților: ­Neagoe-Vodă Basarab, Iachint de Vicina, Mitropolitul Țării Româ­nești, Pafnutie-Pârvu Mutu, ­Ioanichie de la Muscel și Teofana Basarab.

Ocrotitoarea copiilor şi a tinerilor, în special a fetelor

Sfânta Filofteia este ocrotitoarea copiilor şi a tinerilor, în special a fetelor, pe care le ajută să se căsătorească și să aibă o viață liniștită și binecuvântată prin nașterea de prunci. Sunt documentate mărturii ale unor cazuri de prunci născuți ca urmare a mijlocirii rugăciunilor părinților către Sfânta Filofteia. Multe fetițe primesc la Taina Sfântului Botez numele de Filofteia, pe care îl poartă cu mare cinste și evlavie, bucurându-se astfel de ocrotirea sfintei.

Considerată o soră îndepărtată a Sfântului Ilie, cinstirea ei constituie o garanție a ploilor mănoase de peste an. De altfel, Sfânta Filofteia este numită „aducătoarea de ploi”. Am arătat că istoria consemnează mai multe procesiuni cu moaștele sfintei pe timp de secetă, iar tradiția spune că prin mijlocirea ei în fața lui Dumnezeu a plouat, iar roadele au fost bogate.

Evlavia credincioșilor față de Sfânta Filofteia  se vede prin prezența în număr mare la slujba de prăznuire, 7 decembrie, la hramul Mănăstirii Argeșului şi pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, când sfintele sale moaște sunt scoase spre închinare, cât și pe parcursul întregului an, când vin zilnic numeroși pelerini, dar și turiști atrași de obiectivele turistice din zonă (Barajul Hidroenergetic Vidraru și drumul montan Transfăgărășan), fac popas duhovnicesc pentru a se închina și lua binecuvântare de la Sfânta Filofteia.