Cum poți să faci din jobul tău slujbă

Pe vremea când bunicul era tânăr, bunica aștepta să pună masa când se întorcea soțul ei de la slujbă. Nu doar de la slujba religioasă de duminică, ci chiar în zilele obișnuite, de lucru, din cursul săptămânii, pentru că despre un om care avea un serviciu stabil se spunea că merge la slujbă! Și dacă ne gândim tihnit, fără să etichetăm cuvântul drept învechit - cuvânt de altfel demn de scrierile lui Creangă, Negruzzi, Caragiale sau Vlahuță -, îi putem descoperi rădăcinile spirituale.

Tinerii de azi caută „un job bine plătit”, aici în țară sau în orice altă regiune din lume unde pot obține rapid permis de muncă. Principala condiție care se pune este ca, pentru activitatea prestată, remunerația să fie maximală. Fără să suspectăm pe nimeni de mercenariat, ne amintim că slujitorii harnici și meșteșugarii pricepuți sunt căutați pretutindeni și, în mod firesc, sunt răsplătiți pe măsură. Și în parabolele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iconomii ­fideli și înțelepți sunt prezentați ca modele inspiratoare pentru ascultători. La rândul lor, bunii chivernisitori ai talanților au parte de cinste și de mărinimia stăpânilor. Iar cel care îngroapă talantul primit este tratat cu ­asprime.

Din perspectivă spirituală, orice activitate exercitată de cineva în societate poate fi privită, din interior, ca o relație dinamică între slujbă și job. Cel puțin în semantica limbii române, neologismul job are o încărcătură mult mai pragmatică, pune răspicat accentul pe eficiență și profit. De cealaltă parte, serviciul văzut ca slujbă ne îndreaptă mai degrabă spre dăruire și slujire a semenilor prin talanții proprii puși în lucrare. Mai mult, pentru lucrătorii creștini, atitudinea față de activitatea pe care o desfășoară zi de zi are o dimensiune contemplativă, duhovnicească, inspirată de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni. Bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii, căci Domnului Hristos slujiți” (Coloseni 3, 23-24).

Conștiința aceasta a valorii faptelor și rezultatelor muncii care nu se cuantifică doar prin expresii materiale, confort financiar și elogii pământești, poate fi regăsită în toate timpurile și orânduirile sociale. De la marile genii ale umanității și de la conducătorii de popoare care au schimbat multe rânduieli ale lumii în beneficiul întregii planete, până la medicul, învățătorul, artistul sau preotul care își împlinesc datoria în comunitățile lor, sau până la funcționarii și ostenitorii conștiincioși din multitudinea de componente ale organismului social, modul de raportare la ceea ce se face și cum se face este esențial.

Poți să te mulțumești cu simbria jobului tău, mai consistentă sau mai modestă, dar poți să construiești în fiecare zi o scară către cer, prin sublimarea jobului în slujbă, ca împreună-lucrare cu Dumnezeu.