Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 797-798 „Cine pune, oare, într-o tabără de luptă temelii? Cine zidește, oare, casa
Ziua Judecății
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 312
„Nici un alt acuzator nu va sta atunci lângă tine; înseși faptele, fiecare cu înfățișarea cu care a fost săvârșită; adulterul, furtul, desfrânarea, însoțite de noapte, de chipul săvârșirii lor și de amănuntele lor caracteristice; pe scurt, fiecare păcat cu însușirea lui proprie; și-ți va pune în față vădit amintirea lui.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, Omilia XXIX, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 228
„La fiecare om vor fi cerute roadele virtuții, pe măsura binefacerilor primite de la Dumnezeu, adică a darurilor naturale sau provenite din harul divin. Deci, fără apărare va fi orice om înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății (Romani 2, 1). Pentru că se va cere de la fiecare să dea roadele credinței, ale iubirii și ale oricărei virtuți care i s-a dat, ținându-se seama de gradul de cunoaștere și de modul în care s-a folosit de voia lui, ca și de faptul că a auzit sau nu cuvântul lui Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 227
„… în ziua cea înfricoșătoare, la tribunalul acela ce nu poate fi cumpărat cu bani, fiecare ne vom căi de păcatele săvârșite, văzând înaintea ochilor chinurile acelea înfricoșătoare și pedepsele cele de neînlăturat, dar nu vom avea nici un folos, că a trecut timpul, pentru că numai pocăința făcută înainte de venirea pedepsei are rost și putere nespusă.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)