Micul catehism: Prin cultul său, Biserica îl ajută pe credincios să se sfinţească

Rugăciunile din cultul ortodox vizează viaţa credincioşilor, cu toate nevoile lor spirituale şi materiale, dar şi lucrurile, animalele de care ei au nevoie pentru viaţa de toate zilele, precum şi natura neînsufleţită, în cadrul căreia trăiesc. Rugăciunile rostite în Bisericile ortodoxe vizează întreaga lume şi toată natura, asupra căreia se solicită revărsarea harului divin pentru a o sfinţi şi pentru a o pune în slujba lui Dumnezeu şi a omului. Dintre slujbele bisericeşti, în special ierurgiile sunt cele care vizează şi natura înconjurătoare. Astfel, natura neînsufleţită este cuprinsă în cultul de adorare a lui Dumnezeu. Această lucrare de sfinţire a naturii este evidentă mai ales în rânduiala slujbei de sfinţire a apei, care se oficiază în ziua prăznuirii Botezului Domnului: „Că Tu, cu voia Ta, pe toate le-ai adus din nefiinţă întru fiinţă. Cu puterea Ta ţii făptura şi cu purtarea Ta de grijă chiverniseşti lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura şi cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De Tine se cutremură toate puterile îngereşti. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te slăveşte luna. Ţie se supun stelele. Pe Tine Te ascultă lumina. De Tine se îngrozesc adâncurile. Ţie slujesc izvoarele“.

Toate trăsăturile caracteristice cultului ortodox (caracterul sacrificial şi ierarhic; uniformitatea şi stabilitatea; bogăţia, varietatea şi frumuseţea slujbelor; caracterul comunitar; caracterul simbolic şi cel universal) evidenţiază faptul că în viaţa religioasă a creştinilor ortodocşi cultul are un rol foarte important. Însă doar simpla participare la slujbele Bisericii nu este suficientă pentru a se realiza o sfinţire a sufletului. Este necesar ca fiecare credincios să interiorizeze şi să trăiască rugăciunile şi învăţăturile cuprinse în slujbele bisericeşti.