Micul catehism: Rânduiala îmbisericirii pruncului (I)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 19 Iulie 2008

Ierurgiile sunt slujbe, rânduieli şi rugăciuni alcătuite de Părinţi ai Bisericii pentru sfinţirea şi binecuvântarea creştinilor în anumite momente ale vieţii, a naturii înconjurătoare şi a anumitor lucruri şi obiecte.

Aceste sfinte slujbe sunt tot atât de vechi ca şi Biserica creştină. Unele dintre ele le moştenim încă din Legea Veche, ca de exemplu slujba pentru curăţirea femeii la 40 de zile după naştere (Levitic 12; Luca 2, 22-24); pe altele le-a săvârşit Mântuitorul Însuşi (vindecarea bolnavilor, izgonirea duhurilor necurate, binecuvântare pâinii şi a vinului, a peştilor etc.). La 40 de zile de la naşterea copilului, mama vine la biserică pentru a i se citi două rugăciuni, prin care se cere ca Dumnezeu să o cureţe de păcate, să o învrednicească să intre din nou în biserică, şi pentru a se împărtăşi cu Sfânta Euharistie. În prima rugăciune se spune: „Pe roaba Ta aceasta (numele mamei), pe care ai mântuit-o cu voia Ta, curăţeşte-o de tot păcatul şi de toată întinăciunea, ca, venind în biserica Ta...“, iar în a doua rugăciune găsim cererea: „Spală-i întinăciunea trupului, necurăţia sufletului, la plinirea acestor zile, ca învrednicindu-se a intra în biserica Ta cea sfântă, să slăvească prea sfânt numele Tău...“. Naşterea de copiii este o poruncă, dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu. Ele nu condamnă naşterea de copii şi nu o consideră un păcat. Preotul se roagă pentru iertarea păcatelor personale ale mamei şi solicită ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu într-un moment aşa de important din viaţa unei femei. Rugăciunile se referă la actul fiziologic al naşterii, care este urmat de o stare de boală sau de operaţie, care presupune ruperea organelor, curgerea sângelui, o rană care trebuie vindecată, mai ales la femeia care a suportat intervenţii speciale. De aceea, rugăciunile se rostesc după 40 de zile, perioadă necesară refacerii organismului mamei.