Micul catehism: Rânduiala slujbelor din biserică are şi o lucrare didactică

Pe lângă scopul latreutic al cultului (adorarea lui Dumnezeu şi exprimarea sentimentelor de evlavie, respect, recunoştinţă, admiraţie şi dragoste faţă de Dumnezeu) şi cel harismatic sau sfinţitor (împărtăşirea harului sfinţitor al lui Dumnezeu, darurile şi binefacerile Sale, necesare mântuirii şi creşterii duhovniceşti), rânduiala slujbelor care se oficiază în biserică are şi o lucrare didactică sau pedagogico-educativă. Prin cultul ortodox se realizează atât instruirea sau edificarea credincioşilor în învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă, cât şi promovarea vieţii religios-morale. Sfintele slujbele sunt rânduieli prin intermediul cărora se exteriorizează evlavia, religiozitatea credincioşilor, sunt căi de împărtăşire a harului divin, dar sunt şi un mijloc de educaţie, o cateheză vie.

În trecutul Bisericii, cultul ortodox a reprezentat o şcoală prin care credincioşii simpli au învăţat şi Sfânta Scriptură, adevărurile de credinţă, precum şi regulile de viaţă creştină. Drept exemplu poate fi dată rugăciunea Sfântului Ioanichie cel Mare, cuprinsă în rânduiala Pavecerniţei. Într-o formă clară şi concisă, această rugăciune exprimă învăţătura despre Sfânta Treime: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie!“. În prima parte a Sfintei Liturghii, învăţătura Bisericii despre Domnul Hristos este redată prin imnul: „Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; care neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi“. În Biserica Ortodoxă funcţia sfinţitoare a cultului a fost întotdeauna pe primul plan, fiind urmată de funcţia latreutică (adorarea lui Dumnezeu), apoi cea învăţătorească.