Micul catehism: Rugăciunile drepţilor sunt de folos celor vii

Respectând Decalogul dat prin Moise, evreii acordau cinste oamenilor drepţi şi plăcuţi lui Dumnezeu, fără ca prin acest cult de cinstire să încalce una dintre poruncile divine. Oamenii drepţi se rugau lui Dumnezeu pentru semenii lor. Avem şi cazul regelui Abimelec, căruia i Se arată Dumnezeu în vis şi-i recomandă să îi dea lui Avraam femeia înapoi, iar acesta se va ruga pentru el şi va scăpa cu viaţă: „Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, şi se va ruga pentru tine şi vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să ştii bine că ai să mori şi tu şi toţi ai tăi!“ (Facere 20, 7).

Sfânta Scriptură ne oferă mărturii directe şi clare despre faptul că sfinţii, după plecare lor din viaţa pământească, mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Ei nu încetează a se ruga pentru cei rămaşi pe pământ. Rugăciunile lor sunt plăcute lui Dumnezeu şi sunt de folos. Astfel, Însuşi Dumnezeu îi spune proorocului Ieremia despre poporul evreu: „Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta“ (Ieremia 15, 1). Prin aceste cuvinte chiar Dumnezeu a arătat că Moise şi Samuel, care erau morţi demult, puteau să mijlocească pentru evrei. În cartea a doua Macabei se pomeneşte şi un caz de rugăminte a unui drept pentru cei vii. Iuda Macabeul, înainte de a începe lupta cu Nicanor, a văzut într-o revelaţie pe arhiereul Onia şi pe proorocul Ieremia, care muriseră, cum se rugau pentru poporul evreu. Ieremia, întinzându-i lui Iuda sabia de aur, dar de la Dumnezeu, i-a spus: „Ia această sfântă sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrăjmaşi“. Iar despre Ieremia, arhiereul Onia i-a spus lui Iuda: „Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate“ (capitolul 15, versetul 14).