Micul catehism: Sfinţirea apei la Bobotează se făcea, la început, pentru botezul catehumenilor

Sf. Ap. Pavel l-a încredinţat pe ucenicul său Timotei „că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune“. Deci prin rugăciune şi prin lucrarea lui Dumnezeu se poate sfinţi întreaga creaţie. Sf. Nicolae Cabasila arăta că Mântuitorul a lăsat sfinţilor apostoli şi puterea de a sfinţi natura, de a o scoate de sub stăpânirea celui rău, de a o aduce din nou sub lucrarea harului dumnezeiesc, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul omului. Deci suntem îndreptăţiţi să afirmăm că slujba Aghezmei celei mari nu este o invenţie a Bisericii şi nu a apărut recent.

La început, sfinţirea apei de la Bobotează era făcută pentru botezul catehumenilor, care avea loc în ajunul sărbătorii. Taina Botezului era administrată persoanelor la scurt timp după naştere, iar de-a lungul timpului s-a redus numărul adulţilor care urmau a fi botezaţi, adică al catehumenilor. După desfiinţarea catehumenatului, s-a păstrat sfinţirea apei, ea căpătând o altă semnificaţie. Potrivit arhiepiscopului Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei are loc nu doar reînnoirea Botezului Domnului, ci şi a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Rânduiala slujbei Aghezmei mari este atribuită Sf. Sofronie, patriarh al Ierusalimului († 638), localitate în care s-a păstrat cu sfinţenie amintirea momentului Botezului Domnului în apele Iordanului, prin mâna Sf. Prooroc Ioan. Prin botezul în Iordan, Mântuitorul nu a sfinţit doar apa acestui râu, ci chiar firea apelor de pretutindeni, făcându-le un element de purificare şi de sfinţire, lucru pe care Biserica îl învaţă prin troparul din rânduiala slujbei: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte...“. De asemenea, rânduiala acestei slujbe ne arată efectele apei sfinţite. Din cererile ecteniei mari aflăm că, pentru cei care o primesc având credinţă, Agheazma mare este „tămăduitoare sufletelor şi trupurilor, şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică“, „curăţitoare spre viaţa veşnică“, „dar de sfinţenie şi curăţire de păcate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre tot folosul de trebuinţă“. Rugăciunea de sfinţire adresată Sfintei Treimi ne descoperă că apa sfinţită este „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor potrivnice, plină de putere îngerească“.