Micul catehism: Tâlcuirea numelui „Iisus“

Tâlcuirea numelui „Iisus“ ne arată lucrarea de mântuire pe care a săvârşit-o Domnul, iar numele de „Hristos“ ne arată cum şi cu ce putere a săvârşit şi săvârşeşte această lucrare. Aceste două nume ne descoperă că acelaşi lucru: Iisus Hristos este Mântuitorul nostru. Aceste nume le-a primit Domnul atunci când S-a făcut om. Deci, Iisus Hristos este numele Fiului lui Dumnezeu, Cel întrupat din Fecioara Maria. El ni S-a făcut Mântuitor (Iisus) prin faptul că a luat trup asemenea nouă şi l-a adus jertfă pentru noi. Doar prin întrupare ni S-a făcut Arhiereu, Care ne-a curăţit de păcate, Prooroc, Care ne-a vestit prin grai omenesc voia Tatălui ceresc şi conducător la mântuire (Hristos). Dacă Hristos înseamnă uns, numele acesta Îl arată pe Mântuitorul nostru ca om care primeşte ungerea, nu ca Dumnezeu care dă ungerea. Sfânta Scriptură ne arată că prin ungere de la Duhul Sfânt Domnul Hristos a primit slujirea de arhiereu, prooroc şi împărat. Sf. Ap. Pavel ne spune că El a fost arhiereul cel mai înalt şi a adus jertfa desăvâşită, care este trupul Său. Prin aceasta a curăţit pe oameni de păcate: „Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta odată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi“.

Sf. Chiril al Alexandriei ne învaţă că „Unii spun că numele Hristos se cuvine numai Cuvântului născut din Dumnezeu-Tatăl, Care este gândit şi există deosebit. Noi, însă, n-am fost învăţaţi să spunem aşa, ci spunem că, în momentul în care Cuvântul S-a făcut trup, în acelaşi moment a şi fost numit Hristos. Se numeşte Hristos pentru că a fost uns cu untdelemnul bucuriei, adică cu Duhul de la Dumnezeu şi Tatăl“.