Micul catehism: Venirea Mântuitorului a fost prevestită de proorocii Vechiului Testament

Întruparea Fiului lui Dumnezeu, pentru a salva omul din robia păcatelor, a fost anunţată chiar din rai. Adresându-se şarpelui, Dumnezeu a făcut cunoscut că din femeie se va naşte cineva care-i va zdrobi capul: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta va zdrobi capul tău, iar tu îi vei înţepa călcâiul“. Ideea venirii lui Mesia a fost vie şi a fost păstrată de urmaşii lui Adam. Însă, pe măsură ce răul între oameni a crescut, oamenii erau convinşi că salvarea din starea în care erau nu se putea face decât prin intervenţia lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu le-a vestit oamenilor de multe ori că le va trimite un Mântuitor şi că Mântuitorul va fi chiar Fiul Său. Această pregătire a fost diferită la păgâni de cea de la poporul ales, poporul evreu. Pe păgâni i-a pregătit pe calea firii, pe evrei pe o cale mai presus de fire, într-un mod mai lămurit, ca din învăţătura dată lor să se folosească şi popoarele păgâne. Oameni cu viaţa curată, văzând răutatea din lume, ziceau: „Cine va da din Sion mântuirea?“ (Ps. 13, 7) sau se rugau: „Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară“ (Ps. 143, 5). Dumnezeu le răspundea prin proorocii Vechiului Testament: „Va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi“ (Maleahi 3, 1) sau: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: Voi mai strânge şi alte neamuri la cei strânşi acum din el“ (Isaia 56, 8).

Pentru ca lumea să-L cunoască pe Mântuitorul, atunci când era rânduit să vină, Dumnezeu a descoperit multe semne prin gura profeţilor. El nu va veni cu asprime, ci blând şi smerit, călare pe mânz de asină: „Bucură-te foarte, fiică a Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată, împăratul tău vine la tine: drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei“ (Zaharia 9, 9). Va veni nu ca să stăpânească asemenea împăraţilor pământeşti, ci ca să elibereze prin sângele Său pe cei robiţi păcatului: „Iar pentru tine, pentru sângele legământului (Testamentului) tău, voi da drumul robilor tăi din fântâna fără apă (Zaharia 9, 11).