Mihail Diaconescu, propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură

Scriitorul şi profesorul Mihail Diaconescu a fost propus recent la Premiul Nobel pentru Literatură pe 2013 de către Academia DacoRomână. Autorul are multe şanse la înalta distincţie dacă avem în vedere monumentala sa operă literară, fiind autor a zece romane: "Visele au contururi precise" (1963), "Culorile sângelui" (1973), "Adevărul retorului Lucaci" (1977), "Umbrele nopţii" (1980), "Marele cântec" (1982), "Călătoria spre zei" (1982), "Speranţa" (1984), "Depărtarea şi timpul" (1986), "Sacrificiul" (1988), "Nopţi şi nelinişti, Pseudojurnal metafizic" (2008). Fapt inedit în cultura română, celor zece romane le-au fost consacrate şase volume monografice. Despre Mihail Diaconescu, părintele Dumitru Stăniloae spunea că este "cel mai reprezentativ scriitor al spiritualităţii româneşti, începător al scrisului nostru viitor", iar criticul literar Teodor Codreanu scria: "Opţiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiţionalismul său programatic...".

Deopotrivă literat şi savant, profesorul Mihail Diaconescu a fost recent recompensat cu Premiul "Mircea Florian" al Academiei Române pentru lucrarea "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" , două volume. Mihail Diaconescu s-a născut la 8 noiembrie 1937, în comuna Priboeni din judeţul Muscel, ca fiu al preotului şi învăţătorului Aurelian Diaconescu. A absolvit în 1955 Liceul "Gheorghe Şincai" din Bucureşti, iar în 1960 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1972 a obţinut titlul de doctor în filologie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi cu teza "Gib I. Mihăescu. Prezentare monografică", publicată în volum în 1973, în colecţia Universitas a Editurii Minerva. Între 1972-1975 a fost Gastdozent (conferenţiar oaspete) la Institutul de Romanistică al Universităţii Humboldt-Berlin, unde a ţinut cursuri, a condus seminarii şi a îndrumat elaborarea unor teze de licenţă cu subiecte româneşti. (Daniela Cârlea Şontică)