Mircea Vulcănescu omagiat de elevi
La 28 octombrie s-au împlinit 61 de ani de la trecerea la Domnul a lui Mircea Vulcănescu. Cu acest prilej, elevii din clasele V-VIII ai Şcolii „Anastasia Popescu“ din Bucureşti, la iniţiativa prof. Mona Şerbănescu, directorul şcolii, au adus un omagiu memoriei lui Mircea Vulcănescu, aducând flori la statuia lui, situată pe strada Popa Soare, aproape de casa unde a locuit.
Invitată de onoare la acest eveniment a fost Măriuca Vulcănescu, fiica filosofului. Ea a împărtăşit celor prezenţi din amintirile despre tatăl său. Unul dintre momentele speciale pe care le-a menţionat a fost cel de la una dintre vizitele făcute de familie în timpul procesului. Tatăl deja slăbise foarte mult din cauza condiţiilor grele din închisoare, dar le-a cântat atunci „Iubite-voi, Doamne!“, gest care s-a întipărit adânc în memoria lor. „Acest demers s-a dorit a fi un prilej pentru elevi de a vorbi despre viaţa lui Mircea Vulcănescu, despre realizările lui, dar mai ales despre felul în care s-a jertfit pentru aproapele său. Scopul evenimentului a fost problematizarea copiilor cu privire la atitudinea creştinească avută de acest martir român şi îmbogăţirea lor sufletească prin amintirea experienţei lui. Trăim o perioadă în care modelele benefice pentru educaţia copiilor noştri sunt din ce în ce mai rare. Cu toate acestea, ştim că exemplul personal exercită cea mai profundă influenţă asupra caracterului celor mici. De aceea, este o adevărată datorie a părinţilor şi a cadrelor didactice din şcoli de a descoperi şi a prezenta copiilor exemple de viaţă jertfită aproapelui. Aceste exemple se găsesc de cele mai multe ori în vieţile sfinţilor, dar sunt şi exemple recente, din vieţile celor sacrificaţi în închisorile comuniste. Un adevărat model pentru copii, dar şi pentru noi toţi, mai ales prin suferinţa sa jertfelnică din închisoare, este, chiar după moarte, Mircea Vulcănescu“, a declarat prof. Mona Şerbănescu.
O pildă grăitoare despre ce înseamnă să fii creştin
Mircea Vulcănescu s-a născut la 3 martie 1904, la Bucureşti. El a fost o adevărată personalitate în perioada antecomunistă: economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog şi profesor de etică, primind funcţii administrative importante în conducerea ţării. Probabil tocmai din cauza valorii sale, el a devenit victimă a represiunii comuniste din România. După şase ani de aspră detenţie, Mircea Vulcănescu a murit la închisoarea din Aiud, la 28 octombrie 1952, având vârsta de 48 de ani. Boala la plămâni, care i-a cauzat decesul, începuse cu un an înainte în închisoarea de la Jilava. El s-a oferit să susţină viaţa unui alt deţinut, întinzându-se pe cimentul rece şi umed din celulă şi protejând pe tânărul care nu se mai putea ţine pe picioare. Atât prin gestul său, cât şi prin îndemnul lăsat înainte de moarte: „Să nu ne răzbunaţi!“, Mircea Vulcănescu este o pildă grăitoare despre ce înseamnă să fii creştin.