Moaştele Sfintei Ana cinstite la Biserica „Sfântul Gheorghe”‑Nou

Cu prilejul sărbătorii Sfinților și Drepților Ioachim și Ana, la Biserica „Sfântul Gheorghe”‑Nou din Capitală a fost săvârșită Sfânta Liturghie de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Evenimentul liturgic s‑a desfășurat în contextul aducerii în România, de către o delegație a Mănăstirii Cutlumuș din Sfântul Munte Athos, a cinstitelor moaște ale Sfintei și Dreptei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sfântul odor a fost așezat spre închinarea credincioșilor la Biserica „Sfântul Gheorghe”‑Nou din centrul Capitalei.

Aducerea sfintelor moaște la București se înscrie în seria manifestărilor dedicate cinstirii Sfinților Martiri Brâncoveni și Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, ctitorii și ocrotitorii istoricului lăcaș de cult.

Din soborul de slujitori care au slujit împreună cu ierarhul au făcut parte: părintele arhimandrit Serafim Baciu, vicar administrativ al Episcopiei Alexandriei și Teleormanului; părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; părintele Viorel Dincă, secretar al Protoieriei Sector 5 Capitală; părintele Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”‑Nou din București, precum și alți slujitori.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat pilda de credință, răbdare și rugăciune a Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana, arătând că viața acestora constituie un exemplu pentru familiile creștine de astăzi: „Odată cu binecuvântata trecere pe la această biserică a unui fragment din moaștele Sfintei și Dreptei Ana, în această zi de pomenire a Sfinților Părinți Ioachim și Ana, se cuvine să urmăm exemplul lor. Ei au fost așezați de către Părinții Bisericii într‑o nestrămutată credință că Fiul lui Dumnezeu S‑a făcut om și S‑a născut din Fecioara Maria, cea născută ca rod al rugăciunii lor. Aceasta este motivația pentru care - pe lângă faptul că s‑au rugat îndelung, se pare că mai mult de 50 de ani, așteptând un copil -, ei sunt așezați la fiecare slujbă în rugăciunile Bisericii. (…) Evangheliile nu amintesc despre ei, în schimb, o scriere din veacul al II‑lea, Protoevanghelia lui Iacob, și mai multe scrieri care au consemnat tradițiile ierusalimitene în veacurile următoare ne vorbesc despre Ioachim și Ana ca despre niște oameni deosebit de credincioși, foarte mărinimoși, cu o dragoste fără margini față de Dumnezeu și față de semenii lor. Protoevanghelia lui Iacob ni‑i prezintă ca pe niște oameni care aveau multe avuții. Ni se spune că Ioachim provenea din neamul lui Iuda, unul dintre cele douăsprezece neamuri, adică din neamul lui David, neamul împărătesc al profetului și împăratului lui Israel, cel mai iubit dintre regii pe care i‑a avut poporul ales. Femeia lui, Ana, provenea din neamul lui Levi, un neam care a dat foarte mulți slujitori pentru templu și care provenea din familia preoțească a lui Aaron. Și unul, și celălalt aveau, deci, o descendență nobilă, dar mai mult decât atât, ei au arătat prin viața lor o credință profundă față de Dumnezeu”.

Ierarhul a amintit tradiția ierusalimiteană care spune că, în ziua când au împlinit 50 de ani de împreună‑viețuire, Ioachim a dus la templul din Ierusalim, ca de obicei, daruri bogate: „Unii spun că mai‑marele preoților de la templu, iar alte izvoare vorbesc despre un anume Ruben, l‑ar fi mustrat în public pe Ioachim și i‑ar fi spus: «Nu se cuvine să aduci darul tău la altar, pentru că ești blestemat, nu ai prunci». Și s‑a întristat mult Ioachim și nu s‑a mai dus în ziua aceea acasă, ci a apucat drumul pustiului. Pe valea pârâului Cherit, unde, începând cu veacul al IV‑lea, se înalță cunoscuta mănăstire a Sfântului Gheorghe Hozevitul, din pustiul Iudeei, dintre Ierusalim și Ierihon, acolo, în peștera unde odinioară s‑a rugat stăruitor Profetul Ilie, a rămas și Ioachim vreme de 40 de zile. Scrierile ierusalimitene ne spun că nu a mâncat și nu a băut nimic. O altă tradiție ne spune că și Ana, poate animată de același dor și de același duh al rugăciunii, s‑a aflat și ea o vreme în același pustiu de pe valea pârâului Cherit, într‑un loc unde astăzi se păstrează peștera cu numele ei. Iar Îngerul Domnului, care a ascultat rugăciunea celor doi bătrâni, s‑a arătat și unuia, și celuilalt, și le‑a spus că vor avea o fiică. Cei doi s‑au întâlnit la poarta anumită «de Aur» a cetății Ierusalimului, s‑au îmbrățișat și au așteptat venirea celei pe care Dumnezeu le‑a dăruit‑o. Și când s‑a născut prunca, i‑au pus numele Maria, «cea binecuvântată», pe care Părinții Bisericii, începând cu primele veacuri până acum, au îmbrăcat‑o în cele mai frumoase laude, imnuri, cuvinte și cântări”.

Părintele Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”‑Nou din București, a evidențiat bucuria și emoția duhovnicească prilejuite de aducerea cinstitelor moaște ale Sfintei Ana în mijlocul credincioșilor din Capitală și din întreaga țară: „Bucurie este cuvântul care descrie cel mai bine întâlnirea credincioșilor și a pelerinilor cu o parte din moaștele Sfintei Ana, adusă din Sfântul Munte Athos, de la Mănăstirea Cutlumuș. Această bucurie se vede în pelerinajul care, de câteva zile, se desfășoară în tihnă și într‑o autentică atmosferă duhovnicească. Este suficient să privim chipurile credincioșilor pentru a vedea și a mărturisi această bucurie. Îi mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea ca moaștele Sfintei Ana să fie aduse în România, precum și Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru slujirea Sfintei Liturghii și pentru frumosul cuvânt de învățătură rostit cu acest prilej. Mulțumim, de asemenea, tuturor celor care au făcut posibilă această aducere și pentru această deosebită binecuvântare oferită credincioșilor și pelerinilor din Capitală și din întreaga țară”.

Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a oferit Diploma omagială 2026 - „Anul omagial al pastorației familiei creștine”, însoțită de medalie, lui Emil Rădulescu, binefăcător al sfântului lăcaș.