Moment aniversar la Timişoara

La data de 17 februarie 1962, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, în unanimitate, pe Preasfinţitul Episcop al Aradului dr. Nicolae Corneanu în scaunul de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului, rămas vacant prin pensionarea mitropolitului dr. Vasile Lăzărescu (1947-1961). În ziua de 24 februarie, a avut loc la sediul Departamentului Cultelor ceremonia de înmânare a decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române. Această ceremonie a avut loc atât pentru noul mitropolit al Banatului, cât şi pentru noul episcop al Romanului şi Huşilor, Preasfinţitul dr. Partenie Ciopron (fost episcop al Armatei Române). Sfânta Liturghie a fost săvârşită în prezenţa patriarhului Justinian, a noului mitropolit, a reprezentanţilor autorităţilor de stat şi a cultelor religioase, de către mitropolitul Firmilian al Olteniei (locţiitorul de până atunci al Mitropoliei Banatului), episcopii Teofil al Clujului (viitorul arhiepiscop) şi Valerian al Oradiei (care avea să fie pensionat, peste puţini ani) şi mai mulţi preoţi şi diaconi de la Bucureşti, Timişoara, Sibiu precum şi din alte părţi ale Mitropoliei Banatului. Răspunsurile liturgice au fost date de corala catedralei, condusă de dirijorul Aurel Ciobanu. După momentul citirii Gramatei, patriarhul Justinian a înmânat noului chiriarh cârja mitropolitană, spunând cuvintele: „Toiagul puterii, toiagul cârmuirii va trimite Ţie Domnul din Sion şi va birui în mijlocul vrăjmaşilor Tăi“ şi rostind formula: „Vrednic este!“. În continuare, a aşezat pe capul noului mitropolit camilafca cu cruce, rostind, pentru a doua oară: „Vrednic este!“. A treia oară a rostit formula „Vrednic este!“ când noul mitropolit a fost aşezat pe tronul mitropolitan. Luând cuvântul, patriarhul Justinian Marina s-a adresat mai întâi noului arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, spunând, printre altele: „Fiind toate cele rânduite de pravilele bisericeşti şi de legile ţării, împlinite, Înalt Preasfinţia Ta eşti, de azi înainte, înscăunat ca ierarh canonic al acestei străvechi şi frumoase mitropolii ortodoxe, din partea de apus a ţării noastre. (...) Vei păstori ca mitropolit peste plaiuri şi aşezări româneşti, care au cunoscut, din cele mai vechi timpuri, o viaţă bisericească bine rânduită, cu ierarhi vrednici, al căror nume s-a înscris pentru veşnicie în istoria Bisericii noastre. (...) Dar pilda pe care se cuvine să o ai întotdeauna înaintea minţii şi inimii Înalt Preasfinţiei Tale este Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, cel mai bun şi mai vrednic ierarh din câţi au păstorit obştea dreptcredincioasă de pe meleagurile bănăţene, ale căruia rugăciuni neîncetate către Domnul sunt reazim puternic al Bisericii din Banat. (...) Cu aceste cuvinte nezdruncinate în cugetele noastre, astăzi, când după datinile şi rânduielile Bisericii Ortodoxe, Noi Te-am aşezat ca mitropolit canonic al Banatului, înălţăm gândurile noastre şi rostim, din inimi smerite, o rugăciune către Dumnezeu (urmează o rugăciune stilizată şi adaptată după rânduielile de înscăunare din Bisericile slave, n.n.)“. Adresându-se direct clerului şi credincioşilor din eparhie şi mitropolie, tânărul mitropolit a spus: „Trebuie să avem dragoste unii faţă de alţii, pentru că ea este semnul după care se recunoaşte orice creştin. În dragoste aş vrea să se desfăşoare toată munca ce-o încep acum la voi. Şi numai atunci voi socoti că mi-am împlinit datoria, când, din orice voi înfăptui, va răzbate doar dragostea. Cu inimă caldă, voi primi pe toţi cei ce vor avea dorinţa de a se apropia de mine. Cu suflet deschis, mă voi apropia de toţi cei ce vor avea trebuinţă de mine“. La acest moment aniversar, urmărind cu emoţia participanţilor indirecţi evenimentele de acum 51 de ani, îi dorim Înalt Preasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului să păstorească încă mulţi şi binecuvântaţi ani!