Sfântul Paisie de la Neamţ cinstit la Paraclisul Catedralei Naționale

În Duminica a 25‑a după Rusalii, 15 noiembrie, zi în care a fost prăznuit și Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat în mijlocul credincioșilor adunați în rugăciune la Paraclisul Catedralei Naționale din Bucureşti, unde a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai acestui sfânt lăcaș.

După citirea Sfintei Evanghelii rânduită în această duminică, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a pus în lumină semnificația duhovnicească a Pildei samarineanului milostiv, arătând că acesta Îl prefigurează pe Însuși Domnul Iisus Hristos: „Tradiția Bisericii a văzut în samarineanul milostiv o imagine a Mântuitorului Hristos Însuși. Omul coborât de la Ierusalim la Ierihon, atacat de tâlhari și lăsat aproape mort, a fost văzut de Sfinții Părinți ca o icoană a omului căzut prin păcat, lipsit de comuniunea cu Dumnezeu și incapabil să se vindece prin propriile puteri. În această interpretare duhovnicească, Hristos este Cel Care Se apropie de omenirea rănită, nu Se îndepărtează de suferința ei, ci Se pleacă asupra ei cu iubire, îi vindecă rănile și o ridică din moarte la viață. Untdelemnul și vinul au fost, de asemenea, tâlcuite în legătură cu lucrarea vindecătoare a harului, iar casa de oaspeți a fost văzută ca o imagine a Bisericii, locul în care omul găsește vindecare, ocrotire și îndrumare pe drumul mântuirii. Această tâlcuire ne ajută să înțelegem că iubirea samarineanului nu este doar o virtute omenească, ci reflectă iubirea lui Dumnezeu, Care nu Se îndepărtează de omul căzut, chiar dacă acesta a ajuns în starea de neputință prin propriile alegeri. Hristos nu a așteptat ca omenirea să se vindece singură pentru a Se apropia de ea, ci a venit în lume, S‑a făcut Om, a luat asupra Sa firea noastră rănită de păcat și a deschis, prin Cruce și Înviere, calea întoarcerii la comuniunea cu Dumnezeu”.

De asemenea, Preasfinția Sa a evocat chipul luminos al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, subliniind legătura indisolubilă dintre rugăciunea inimii și iubirea jertfelnică față de aproapele a acestuia.

 „Ce trebuie să reținem în mod deosebit este că Sfântul Paisie nu a despărțit niciodată rugăciunea de responsabilitatea față de ceilalți. Unirea minții cu inima, dobândită prin rugăciune, trebuie să se vadă în felul în care omul îi privește și îi primește pe ceilalți. Nu întâmplător, Sfântul Gheorghe de la Cernica, unul dintre ucenicii săi apropiați, îi atribuia Sfântului Paisie, între alte daruri duhovnicești, și pe acela de a ști să țină uniți ca frați oameni de naționalități diferite. Această mărturie ne descoperă o dimensiune esențială a personalității sale: capacitatea de a transforma o comunitate diversă într‑o adevărată familie duhovnicească, prin puterea rugăciunii, a smereniei și a iubirii. Astfel, Sfântul Paisie devine, într‑un anumit sens, o mărturie vie a Evangheliei de astăzi. Dacă samarineanul milostiv s‑a apropiat de omul rănit și l‑a ajutat să‑și recapete viața, Sfântul Paisie s‑a apropiat de sufletele celor pe care i‑a păstorit și le‑a ajutat să descopere calea vindecării lăuntrice și a comuniunii cu Dumnezeu. El nu a fost doar un mare organizator al vieții monahale sau un traducător al scrierilor patristice, ci un părinte duhovnicesc care a înțeles că adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu se verifică în iubire, în răbdare și în capacitatea de a‑i purta pe ceilalți în rugăciune și în responsabilitate”, a spus Episcopul‑vicar patriarhal.

Cu prilejul prăznuirii Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, ocrotitorul ceresc al Preasfințitului Părinte Paisie Sinaitul, părinții slujitori ai Paraclisului Catedralei Naționale i‑au oferit un aranjament floral, în semn de aleasă prețuire și recunoștință, dorindu‑i ani mulți și binecuvântați.