Prăznuire luminoasă a Sfântului Ioan Gură de Aur în Bucureşti

Cu prilejul hramului de toamnă, sărbătoarea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, 13 noiembrie, paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului a îmbrăcat haine de sărbătoare. Evenimentele religioase au culminat astăzi cu Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Cu ocazia sărbătoririi unuia dintre ocrotitorii spirituali ai paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, credincioși și pelerini din diferite părți ale țării au participat cu emoție la Dumnezeiasca Liturghie și s‑au închinat cu evlavie la racla cu moaștele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur aflată în interiorul paraclisului. Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul la Altarul de vară al lăcașului de cult. Din soborul de slujitori au făcut parte părintele arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator și directorul Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române; părintele arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului; părintele arhim. Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica; părintele protos. Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita; părintele arhim. Antipa Burghelea; părintele Valer Ulican, protoiereu al Protoieriei Sector 5 Capitală; părintele Ion Dragomir, consilier patriarhal, precum și alți preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat faptul că Hristos, prin jertfa și Învierea Sa, a redeschis calea omului către Dumnezeu, vindecând firea omenească: „Când Domnul spune: «Eu sunt ușa» (Ioan 10, 9), El nu Se prezintă ca un simplu mijlocitor între Dumnezeu și oameni, ci ca Unul Care, prin întruparea, moartea și Învierea Sa, a deschis omului calea către viața dumnezeiască. Păcatul strămoșilor închisese această cale, înstrăinându‑l pe om de Dumnezeu și așezând între Creator și făptură zidul neascultării și al morții. Hristos vine și redeschide comuniunea pierdută. Prin Hristos, firea omenească este ridicată, vindecată și reașezată în relația filială cu Tatăl. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind acest fragment evanghelic, arată că Domnul Se numește pe Sine ușă pentru că prin El ajungem la Tatăl, iar atunci când Se numește păstor arată grija Sa pentru cei care Îi aparțin. Cele două numiri nu se contrazic, ci exprimă două dimensiuni ale aceleiași lucrări mântuitoare: Hristos ne deschide calea către Dumnezeu și ne călăuzește pe această cale. Aici se află noutatea absolută a iubirii lui Hristos. El nu ne iubește pentru ceea ce Îi putem oferi, nici pentru că am fi vrednici prin noi înșine de iubirea Sa. Ne iubește pentru că suntem făpturile Sale și pentru că dorește ca nici unul dintre noi să nu rămână înstrăinat de viața dumnezeiască. Crucea este locul în care această iubire se descoperă deplin. Păstorul cel Bun intră El Însuși în valea morții, nu o ocolește, nu fuge din fața lupului, ci îl înfruntă și îl biruiește prin propria Sa jertfă”.

În continuare, Preasfinția Sa a arătat că Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur și‑a asumat cu iubire, curaj și jertfelnicie responsabilitatea pentru creștinii încredințați lui, urmând exemplul lui Hristos, Păstorul cel Bun.

„În lumina acestei Evanghelii, pomenirea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur capătă o semnificație aparte. Nu este întâmplător că Biserica îl cinstește ca pe unul dintre cei mai mari păstori și învățători ai săi. Întreaga lui viață a fost o mărturie despre responsabilitatea de a păstra turma lui Hristos și despre puterea cuvântului care izvorăște din iubire și din adevăr. Sfântul Ioan a cunoscut atât frumusețea slujirii preoțești, cât și greutatea răspunderii episcopale. A fost un predicator neîntrecut, dar nu a considerat niciodată predica un simplu exercițiu al talentului oratoric. Pentru el, cuvântul rostit de la amvon trebuia să pătrundă în conștiința oamenilor, să vindece rănile sufletești, să trezească pocăința și să schimbe viața. Nu urmărea admirația ascultătorilor, ci mântuirea lor. În tâlcuirea sa la acest fragment din Evanghelia de azi, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că a conduce Biserica este o mare responsabilitate, care cere înțelepciune și curaj, asemenea celui despre care vorbește Hristos atunci când spune că Păstorul cel Bun Își pune sufletul pentru oile Sale. El arată că păstorul adevărat nu‑și caută propria siguranță, ci binele celor încredințați lui; nu‑i părăsește atunci când apar primejdiile și nu rămâne indiferent când aceștia sunt amenințați de lupi. Aceste cuvinte nu erau pentru Sfântul Ioan simple considerații teoretice. El însuși a trăit ceea ce propovăduia. În vremea tulburărilor din Antiohia, când populația orașului era cuprinsă de teamă în urma revoltei împotriva împăratului și a represaliilor care puteau urma, Ioan a rămas alături de credincioși. În celebrele sale «Omilii despre statui», a încercat să‑i întărească, să le redea nădejdea și să‑i îndemne la pocăință. Nu a ales să se retragă într‑o siguranță personală, ci a rămas aproape de oamenii care aveau nevoie de cuvântul și de prezența sa”, a spus ierarhul.

Evenimentul liturgic a continuat cu slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii sfântului lăcaș trecuţi la Domnul. La final, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor credincioșilor și pelerinilor, veniți din mai multe zone ale țării, pentru prezența la sfintele slujbe și un cuvânt de felicitare părinților slujitori ai paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului pentru buna organizare a evenimentului.

Galerie foto în curs de actualizare...