Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Milostenia îndreaptă

Milostenia îndreaptă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 05 Decembrie 2022

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia V, în Părinți și Scrii­­tori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 73-74

„Când Domnul a spus: Faceți-vă prieteni, nu s-a oprit numai la aceste cuvinte, ci a adăugat: din mamona al nedreptății (Luca 16, 9), ca să ajungă iarăși faptă bună a voastră. Că la nimic altceva n-a făcut aici aluzie Hristos decât la milostenie. Și minunat lucru este că Dumnezeu nu ne mai ia la bani mărunți, dacă ne despărțim de bogăția strânsă pe nedrept. Ți-ai strâns bogăția în chip rău? Cheltuiește-o bine! Ai adunat averi în chip nedrept? Împrăștii-le drept!
- Dar ce virtute mai este aceea de a face milostenie din niște bogății ca acestea?
Totuși Dumnezeu, fiind iubitor de oameni, Se pogoară până la a socoti virtute o astfel de milostenie. De facem așa, ne făgăduiește multe bunătăți. Noi, însă, am ajuns la atâta nesimțire că nu dăm nici din averile strânse pe nedrept, ci răpim și furăm cu nemiluita; iar dacă dăm câțiva bănuți, socotim că am făcut totul. N-ai auzit pe Pavel spunând că cel care seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera (II Corinteni 9, 6)? Pentru ce te zgârcești? Nu cumva milostenia-i risipă? Nu cumva e cheltuială? Nu, ci câștig, afacere bună! Iar unde-i afacere bună acolo-i și câștig; unde-i sămânță, acolo-i și seceriș. De-ai avea de lucrat o țarină cu pământ bun și gras, pe care trebuie să arunci multă sămânță, și n-ai mai avea sămânță, ai mai și împrumuta de la alții; ei bine, zgârcenia într-o treabă ca aceasta ai socoti-o pagubă; dar, când e vorba să semeni în cer, unde nu te poți aștepta la timpuri neprielnice, ci culegi rod îmbelșugat de pe urma semințelor aruncate, șovăi, pregeți și nu te gândești că pierzi de te zgârcești și câștigi de nu te zgârcești. Împrăș­tie-ți, dar, bogăția, ca să n-o pierzi! N-o ține la tine, ca s-o ai! Arunc-o, ca s-o păstrezi! Cheltuiește-o, ca s-o câștigi!”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 3, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 40

„Vă rog să nu încetați niciodată să faceți bine celor lipsiți ca prin pogorământ (chenoză) să aveți priso­sin­ța nemicșorată a bucuriei sufletului, adeverindu-vă credința în Dum­nezeu, nădejdea și dragostea. Țineți legătura și mâna întinsă și cuvântul murmurat, cum spune undeva cuvântul dumnezeiesc (Isaia 58, 6), ceea ce înseamnă datoria de a dărui și de a nu privi în altă parte.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 743-744

„Dacă nu va prisosi dreptatea voastră, spune Hristos, mai mult decât a cărturarilor și fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor (Matei 5, 20). Deci chiar dacă faci milostenie, dar dacă nu faci mai multă decât cărturarii și fariseii, nu vei intra în Împărăția cerurilor.
- Câtă milostenie dădeau ei?, m-ar întreba cineva.
- Tocmai aceasta vreau s-o spun acum, pentru ca aceia ce nu dau milostenie să dea, iar cei ce dau să nu se mândrească, ci să dea mai mult. Câtă milostenie dădeau ei, dar? Dădeau zece la sută din tot ce aveau; iarăși încă o dată zece la sută și după asta încă o dată, a treia oară. Dădeau milostenie cam a treia parte din averea lor. Căci cele de trei ori câte zece la sută, atâta fac. În afară de asta mai dădeau și pârgă de fructe, primii născuți și altele mai multe, de pildă: pentru păcate, pentru curățire, în sărbători, la anul jubiliar, la stingerea datoriilor, la liberarea robilor, la împrumuturile fără dobânzi. Deci dacă nu face mare lucru cel care dă milostenie a treia parte din averea sa, dar, mai bine spus, jumătate - că adunate toate acestea cu celelalte fac jumătate -, deci dacă nu face mare lucru cel care dă milostenie jumătate din averile sale, de ce nu va fi vrednic cel care nu dă nici a zecea parte? Pe bună dreptate, dar, a spus: Puțini sunt cei ce se mântuiesc (Luca 13, 23).”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 604-605

„Să nu-mi spui că bogații au făcut milostenie! Nu vor scăpa de pedeapsă dacă nu vor face milostenie pe măsura avuției lor. Milostenia nu trebuie judecată cu măsura datului, ci cu slobozenia inimii. Dacă sunt pedepsiți chiar cei care n-au făcut milostenie pe măsura avuției lor, apoi cu mult mai mult vor fi pedepsiți cei care se dau în vânt după cele de prisos, cei care-și clădesc case cu trei și patru etaje, dar disprețuiesc pe cei flămânzi, cei care se îngrijesc de adunatul banilor, dar nu se îngrijesc deloc de milostenie.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Opta, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 273

„(...) Pe cel ce dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu, după cuvântul fericitului Pavel (II Corinteni 9, 7).” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)