Moştenim un colţ de rai

Un articol de: Dumitru Păduraru - 16 Noiembrie 2015

Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte? Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea; căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă. Luca 12, 13-15, 22-31

***

De obicei, când vorbim despre moştenire şi moştenitori, gândul ne duce la bunurile materiale. Însă prin cuvintele Evangheliei ni se oferă o altă perspectivă asupra acestor lucruri. Poţi fi moştenitorul unor sentimente de dragoste pe care ţi le-a purtat cineva sau le-ai purtat cuiva. În aceeaşi logică trebuie să ne simţim onoraţi că Dumnezeu ne-a făcut moştenitorii Săi. Să ne gândim că moştenim un colţ de rai. Oare este puţin acest lucru? Apoi suntem moştenitori direcţi ai cuvintelor Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Moştenim viaţa înveşnicită, fericirea divină, puterea Crucii şi nădejdea Învierii. Noi genetic moştenim de la Dumnezeu puterea de a crea, dorinţa de a săvârşi binele, dragostea jertfelnică, lacrima purificatoare şi smerita înălţare. Într-o zi vom fi şi noi întrebaţi: Fiilor, unde vă este moştenirea? Unde şi cum aţi risipit-o? Atunci, oare ce vom răspunde? Sfântul Petru Damaschin aşa ne învaţă: „Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi”.