„Nicotina este la fel de adictivă ca heroina“

Potrivit datelor statistice, în România, după alcool, nicotina creează cel mai mare număr de dependenţi. Un calcul simplu al costurilor imense pe care bolile provocate de fumat le presupun arată în mod cert că prevenirea consumului şi recuperarea dependenţilor ar trebui să constituie una dintre priorităţile programelor naţionale de sănătate publică. Din păcate, la nivel naţional nu există centre de recuperarea dependenţilor, esenţiale pentru ca fumătorii să nu recidiveze. "N-am să uit niciodată un copil de două luni, pe care l-am înmormântat, care a murit din cauza faptului că mama a fumat pe tot parcursul sarcinii," spune pr. Iulian Negru, coordonatorul Programului Naţional Antidrog al BOR.

O activitate de pionierat derulează "Centrul de consiliere şi reabilitare persoane dependente de alcool şi alte droguri" din cadrul Fundaţiei "Solidaritate şi Speranţă" a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în cadrul căruia funcţionează un grup de suport pentru dependenţii de nicotină. Ce presupune acest tip de terapie şi cât de gravă este dependenţa tabagică, într-un interviu cu pr. Iulian Negru, directorul centrului şi coordonatorul Programului Naţional Antidrog al BOR În România, dependenţa de nicotină este atât de împământenită, încât trece aproape neobservată şi, prin urmare, este complet neglijată de autorităţi. De ce aţi ales să înfiinţaţi un grup de suport tocmai pentru acest tip de dependenţi? Abordând problematica alcoolismului, am observat că majoritatea celor care consumau alcool aveau probleme şi cu tutunul. Mai mult decât atât, am prins curaj în clipa în care un dependent, care avea 35 de ani de băut şi care şi fuma, a reuşit, în acelaşi timp, să se lase şi de alcool, şi de tutun. Ceea ce ne-a încurajat a fost chiar mărturia lui, şi anume că venind la grup, unde se vorbea despre alcool, nu despre fumat, el pur şi simplu a uitat să mai fumeze; nu a mai simţit nevoia să mai fumeze. În primul an al terapiei post cură, în dependenţa de alcool, nu este recomandat să se încerce şi renunţarea la fumat; e bine ca în primul an să se focalizeze pe recuperarea din alcoolism. Cazul acela a fost unul particular, dar ne-a dat nouă un semnal că se poate. Ce metodă de terapie este utilizată în cazul acestor dependenţi? În tratarea acestei dependenţe folosim acelaşi model terapeutic ca şi în cazul altor dependenţe, modelul Minnesota, un model spiritual. Desigur, nu putem omite nici aspectele bio-psiho-sociale ale acestei dependenţe, pentru că, dacă în cazul alcoolismului există co-dependenţa, în cazul fumatului există fumatul pasiv. Aşadar, implicaţiile trec dincolo de cele fiziologice, ale consumatorului, ajungând şi la cei din jur. De altfel, se spune că 15% din toxinele care vin dintr-o ţigară sunt inhalate de cel care o consumă, pe când restul de 85% trec în mediul ambient şi sunt consumate de ceilalţi. Există o mortalitate ridicată, din acest punct de vedere, mai ales în rândul copiilor. Din păcate, n-am să uit niciodată un copil de două luni, pe care l-am înmormântat, care a murit din cauza faptului că mama a fumat pe tot parcursul sarcinii. Era o fumătoare înrăită, placenta a absorbit foarte multe dintre toxinele provocate de fumul de ţigară, iar copilul nu s-a dezvoltat suficient. Dependenţa psihologică, cea mai complicată în cazul fumătorilor Ce particularităţi prezintă dependenţa de nicotină faţă de alte dependenţe? Nicotina este la fel de adictivă ca şi heroina. Sunt foarte mulţi factori care trebuie luaţi în calcul. Spre exemplu, vârsta la care încep să consume; cu cât încep mai devreme cu atât "şansele" de a deveni dependent mai devreme sunt foarte crescute. Dacă încep ca adult, dependenţa se instalează în câţiva ani, dar dependenţa psihologică este cea mai complicată. Dacă dependenţa fiziologică dispare, conform statisticilor, în zece zile, dependenţa psihologică este cea la care trebuie să se lucreze mai mult. Omul trebuie să înveţe cum să facă faţă unor factori pe care noi îi numim generic "FOSS": foame, oboseală, stres, singurătate. Acestea ar fi, de fapt, cauzele instalării dependenţei de nicotină. Sunt şi cauzele, dar sunt şi factorii care pot declanşa o recidivă. Revenirea la tutun este stadiul ultim al recidivei, pentru că aceasta începe, de fapt, cu mult înainte. Sunt anumite simptome pe care o persoană le poate recunoaşte: există acel "gol" pe care îl resimt, caz în care e bine ca aceste persoane să mănânce, pentru că acel gol poate fi asociat cu nevoia de ţigară. Dacă mănâncă, scade foarte mult în intensitate. Apoi este vorba de oboseală. Mulţi dintre ei, pentru că au renunţat la ţigară, capătă o putere mai mare de a munci. Stresul este un factor declanşator. Oamenii simt nevoia unei refulări; este o evadare dintr-un mediu care nu le place, un mod de a-şi crea propriul univers. Cât de gravă e dependenţa de nicotină? Din anumite puncte de vedere, este mai gravă decât alte dependenţe. Nicotina, aşa cum spuneam, este la fel de adictivă ca heroina şi dă dependenţă puternică. Apoi, consumul exagerat de tutun duce la numeroase boli fizice. În plus, este grav pentru că îi afectează şi pe cei din jur, situându-se pe primele locuri din punctul de vedere al cauzelor mortalităţii. ▲ Nici o linie de finanţare pentru programele de combatere a dependenţei de nicotină Efectele dependenţei de nicotină sunt subestimate şi, prin urmare, problema este neglijată de autorităţi. Ce ar trebui făcut pentru prevenirea acestui tip de consum şi, mai ales, pentru recuperarea dependenţilor? Statul ar trebui să ia în calcul costurile enorme ale consumului de tutun: câţi oameni se îmbolnăvesc, câte forme de cancer sunt (cancer pulmonar, esofagian, laringian), rata mortalităţii (o ţigară scurtează viaţa cu 7 minute). Dacă se iau în calcul toate acestea, ar trebui finanţate serios programele care se ocupă de terapia acestor dependenţi. O diferenţă majoră între ţările dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate sau în curs de dezvoltare este aceea că, deşi peste tot se fumează la fel de mult, acolo există programe de tratament. La noi nu. Aş considera necesar, deci, să se aloce mult mai mulţi bani pe terapie, pentru că este mai bine să tratezi decât să suporţi aceste imense cheltuieli sociale cauzate de consumul de tutun. În momentul de faţă, nu există nici o linie de finanţare pe care, de exemplu, un ONG o poate accesa pentru dezvoltarea unui program în această direcţie. Din ce ştiţi dumneavoastră, în ţară mai există grupuri de suport sau centre de terapie destinate exclusiv dependenţei de nicotină? Grupul nostru este singurul de acest tip. Celelalte centre care se ocupă de dependenţi au ales cu predilecţie un anumit drog. Noi am vrut să lăsăm loc şi altor tipuri de dependenţe (de aici şi denumirea centrului nostru), pentru că ele sunt interdependente. ▲ Tutunul, cel mai uzual drog Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), anual în lume sunt fumate 5,5 triliarde de ţigări, în ciuda avertismentelor de pe pachetele de ţigări. Potrivit specialiştilor OMS, până în 2020, anual, numărul deceselor cauzate de tutun va atinge 10 milioane de oameni. De asemenea, tabagismul este considerat o maladie care are toate atributele unei epidemii, tutunul aflându-se la originea a aproximativ 25 de boli ce pun în pericol viaţa, pentru multe dintre ele existând posibilitatea de a fi evitate, întârziate sau atenuate, dacă se renunţă la fumat. De asemenea, în fiecare an se înregistrează circa 3,5 milioane de decese provocate de fumat, numărul acestora fiind mai mare decât cele cauzate de SIDA, TBC, mortalitatea maternă, accidente de circulaţie, sinucideri şi crime.