O americancă în slujba Bisericii Ortodoxe

Pe Christina Semon am cunoscut-o într-o drumeţie la mănăstirile din zona Neamţului. Am fost uimită să întâlnesc o americancă ortodoxă, chiar dacă ştiam că în Statele Unite numărul creştinilor ortodocşi este în creştere. Însă ceea ce m-a impresionat şi mai mult a fost să aflu despre ea că era misionară voluntară a Organizaţiei Misionare Creştin-Ortodoxe (OCMC) din SUA. 

 

În Ortodoxia americană, îndemnul hristic dat apostolilor de a merge şi a învăţa toate neamurile despre credinţa în Sfânta Treime a început a fi transpus în faptă în anii â50 ai secolului trecut. Atunci, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Cruce“ din Brookline, Massachusetts, a fost înfiinţat Comitetul Misiunii, care se ocupa de strângerea de fonduri pentru studenţii veniţi din Africa. Ulterior, acest comitet a fost reorganizat, astfel încât în anul 1984 a devenit Centrul Misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii. La acea etapă, centrul se ocupa în continuare de oferirea burselor studenţilor din Uganda, Kenya, Coreea şi Mexic, dar şi de susţinerea seminariilor teologice „Macarie al III-lea“ din Nairobi şi „Sfântul Gherman“ din Kodiak, Alaska, şi suportul misionarilor Bisericii Ortodoxe a Greciei în Africa. Peste un an, centrul a trimis pentru prima dată grupuri de studiu în Etiopia, Ghana şi Kenya.

 

Două decenii mai târziu, centrul, care a fost redenumit Organizaţia Misionară Creştin-Ortodoxă (OCMC), a început să organizeze anual plecarea a 20 de echipe de misionari în zeci de ţări. Deşi e ţară majoritar ortodoxă, România se numără şi ea printre ţările în care îşi desfăşoară activitatea voluntari ai OCMC. Christina Semon este unul dintre misionarii aceştia. „Străbunica mea este din Lvov, Ucraina. Ea a imigrat în Statele Unite la începutul anilor 1900, unde s-a căsătorit cu un ungur, aşa că rădăcinile mele sunt europene“, îşi începe povestea Christina. 

 

Străbunica ei a fost o femeie credincioasă, astfel că datorită ei credinţa ortodoxă s-a păstrat cu sfinţenie în familie, urmaşii fiind toţi botezaţi ortodocşi. Străbunicii Christinei s-au stabilit în oraşul Scranton, din statul Pennsylvania, unde familia ei locuieşte şi acum.

Christina a absolvit Facultatea de Studii Slavice a Universităţii Binghamton din New York, SUA. Dorind să cunoască pe viu cultura slavă, din a cărei sevă s-au hrănit rădăcinile familiei sale, a participat la un  program de schimb de experienţă în Rusia, petrecând un an de studii în Sankt Petersburg. Atunci a descoperit că-i place foarte mult să călătorească şi să descopere culturi noi. În ultimul an de facultate s-a gândit că ar fi frumos să facă voluntariat, de aceea căuta programe de acest gen. Una din opţiunile ei era să aplice la Corpul Păcii, însă în acelaşi timp voia să facă ceva pentru Biserică. Atunci a descoperit OCMC. „Când am aflat scopul organizaţiei, am simţit că a fi misionară e ceea ce vreau să fac cu adevărat“,  povesteşte cu emoţie Christina. Timp de un an, ea s-a ocupat de acumularea fondurilor, deoarece fiecare voluntar OCMC trebuie să se ocupe personal de strângerea banilor pentru misiunea ce urmează să o facă. Dorinţa de a cunoaşte locurile de unde a plecat străbunica ei a motivat-o să aleagă România, dat fiind faptul că OCMC nu avea parteneriat cu Biserica Ucrainei. Stabilită la Cluj în 2009, Christina a fost implicată în două proiecte pe care organizaţia ce o reprezintă le desfăşoară în colaborare cu Departamentul Social al Mitropoliei Clujului, şi anume Asociaţia Filantropică „Christiana“ şi Centrul de Consiliere în Adicţii „Sfântul Dimitrie Basarabov“. La „Christiana“ ea se ocupa de  activităţi pentru copii şi mamele lor cu statut de social-vulnerabili în cadrul Centrului de servicii sociale „Acoperământul Maicii Domnului“, iar la „Sfântul Dimitrie Basarabov“ făcea terapie ocupaţională cu alcoolicii în recuperare. 

 

Împreună cu Floyd Frantz, şi el voluntar OCMC şi director al Centrului „Sfântul Dimitrie Basarabov“, Christina a vizitat Republica Moldova. „Domnul Floyd s-a aflat şase luni în oraşul Leova din republică, timp în care a avut posibilitatea să cunoască mai bine oamenii şi Biserica de acolo, şi atunci a observat că în Republica Moldova tinerii nu se implică în viaţa Bisericii în aceeaşi măsură în care aceasta se întâmplă în România. La finalul misiunii mele în România, el m-a încurajat să prelungesc contractul de voluntariat, pentru a face misiune şi în stânga Prutului, ca să ajut Mitropolia Basarabiei în dezvoltarea programelor de tineret. Astfel, la invitaţia şi cu binecuvântarea IPS Petru am plecat în Republica Moldova.“ 

În cei doi ani pe care i-a petrecut la Cluj, Christina a făcut cursuri de limbă română, încât la finalul misiunii sale acolo se descurca de minune la nivel conversaţional. Venirea în Republica Moldova urma să fie o provocare din punctul de vedere al limbajului, dată fiind diferenţa de dialect, însă aceasta nu a speriat-o. Astfel, în aprilie 2011, Christina şi-a început activitatea în orăşelul Orhei, la Parohia „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului“, al cărei paroh este părintele Sergiu Aga. Scopul pe care şi l-a propus la început de drum a fost să-i ajute şi să-i motiveze pe tinerii din Mitropolia Basarabiei să fie mai activi în viaţa Bisericii, atât la nivel de parohii, cât şi la nivel de mitropolie. „Pentru început am stabilit întâlniri săptămânale cu tinerii care frecventau Biserica «Sfântul Vasile de la Poiana Mărului». În cadrul acestor întâlniri discutam cu tinerii ideile pe care ei le propuneau sau ne gândeam la vreo activitate pe care o puteam organiza în legătură cu sărbătorile religioase.“ În acest fel grupul de tineret al bisericii, ajutat de Christina, a fost capabil să desfăşoare câteva activităţi, printre care pelerinaje, discuţii, seri de film, precum şi activităţi de ajutorare a filialei Misiunii sociale „Diaconia“ din Orhei. Această filială se ocupă de implementarea a două proiecte în Orhei: primul are drept scop reintegrarea în societate a orfanelor din regiune şi celălalt îi ajută pe copiii din familii social-vulnerabile la îndeplinirea temelor de acasă. Tinerii de la biserică s-au alăturat voluntarilor filialei „Diaconia“ din Orhei şi astfel au reuşit să ajute la implementarea cu succes a acestor două proiecte. 

 

La nivel naţional, proiectele iniţiate de tânăra misionară au avut scopul de a îmbunătăţi relaţiile de colaborare în domeniul activităţilor de tineret cu celelalte mitropolii din Patriarhia Română. Christina a primit binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de a colabora cu mitropolia pe care o conduce şi în acest fel grupul de care avea grijă misionara s-a împrietenit cu tinerii din (Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români) ATOR. Drept rezultat, au urmat diverse activităţi, la care primii au fost invitaţi să participe, printre care se numără şi taberele de la Durău şi Nemţişor. „Mai presus de toate sunt relaţiile interpersonale care s-au stabilit între tinerii din grupul nostru şi cei din ATOR Iaşi şi ATOR Constanţa“, explică Christina.

Un proiect foarte important pentru ea a fost tabăra de spiritualitate pentru tineri „Apă din Piatră“, pe care a organizat-o anul trecut. A fost prima tabără de acest fel din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, ceea ce i-a bucurat mult pe organizatori. OCMC a trimis şi o echipă din cinci voluntari americani, care au avut rolul de formatori ai taberei, fapt care a adus diversitate şi a stârnit curiozitatea adolescenţilor. Pentru organizarea acestei tabere, precum şi pentru multitudinea de activităţi pe care a reuşit să le organizeze, Christina a fost distinsă de către Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, cu înaltul ordin „Crucea pentru mireni“. Despre aceasta însă, ea nu povesteşte nimănui, de aceea zâmbeşte cu modestie când cineva îi aminteşte de ordin. Tabăra „Apă din Piatră“ a avut continuitate, a doua ediţie a acesteia desfăşurându-se recent. 

 

La fel ca şi anul trecut, au participat şi cinci voluntari OCMC. „Am avut o enormă satisfacţie sufletească la finalul taberei, văzând prieteniile frumoase care s-au înfiripat pe parcursul celor câteva zile. Sper că mitropolia va continua tradiţia organizării acestei tabere, cu susţinerea noastră, a voluntarilor OCMC.“

 

Voluntarii acestei organizaţii pot fi atât mireni, cât şi preoţi. Astfel, părintele Anastasios Bourantas, grec de origine, a făcut parte din echipa de misionari care a vizitat Mitropolia Basarabiei în septembrie 2012, în calitate de moderator al trainingului „Tinerii - vlăstare vii ale Bisericii“. „Părintele Anastasios este responsabil de Departamentul Programe pentru Tineri din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti din America şi are o vastă experienţă în lucrul cu tinerii. Rolul său a fost să împărtăşească din experienţa sa preoţilor şi mirenilor care au participat la trainingurile pe care le-am organizat în Chişinău, Orhei şi Cahul.“ Alături de părintele Nicodim Petre, coordonatorul Compartimentului „Asociaţii de tineret“ din cadrul Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, precum şi membri ai Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români, misionarii americani au explicat participanţilor importanţa implicării tinerilor în viaţa Bisericii şi i-au învăţat cum să conceapă proiecte. „Roadele acestui proiect nu au întârziat să apară. Au fost organizate câteva pelerinaje la mănăstirile basarabene, precum şi o conferinţă cu tematică antiavort“, îşi aminteşte interlocutoarea noastră.

Concomitent cu activitatea misionară, Christina a făcut şi studii de masterat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pe care le-a absolvit cu succes anul acesta. A fost destul de dificil pentru ea, deoarece a fost foarte ocupată cu activităţile pe care le desfăşura în Orhei. Pentru a ajunge la cursuri, Christina făcea naveta Orhei-Iaşi, ceea ce înseamnă aproape 200 km parcurşi, inclusiv traversarea frontierei dintre Republica Moldova şi România. „În pofida acestor greutăţi, m-am bucurat mult să descopăr atâtea lucruri pe care nu le cunoşteam despre Biserică. Într-adevăr, cursurile şi lecturile în română au fost o provocare, dar am reuşit să învăţ foarte multe datorită acestei experienţe şi sunt foarte recunoscătoare celor care m-au ajutat să reuşesc să absolv.“

 

Christina este acum la finalul misiunii sale, urmând ca pe 20 august să se întoarcă acasă, în Statele Unite. Totuşi, Orheiul a reuşit să-i devină a doua casă în cei doi ani de activitate. „Sunt foarte recunoscătoare pentru oportunitatea pe care am avut-o de a veni aici şi de a ajuta, deoarece Basarabia are un potenţial extraordinar. Eu cred că Republica Moldova are multe de oferit lumii, cu puţine posibilităţi, oamenii de aici fac destul de multe pentru Biserică şi pentru societate. Ei sunt capabili de sacrificii şi le fac cu bucurie şi, în acelaşi timp, îşi păstrează simplitatea, curajul şi spiritul nealterat de necazuri în pofida multor greutăţi. Aici oamenii mi-au dăruit mult mai multe decât le-am putut eu oferi. Ei mi-au schimbat viaţa şi viziunile mele şi aştept cu nerăbdare să mă întorc acasă ca să împărtăşesc din lucrurile pe care le-am învăţat pe parcursul acestor ani.“

 

Despre Ortodoxia pe care a descoperit-o în România, Christina vorbeşte cu o deosebită dragoste şi o sclipire în ochi. „Ortodoxia românească are rădăcini adânci. Aici există atâtea tradiţii frumoase: cântările bisericeşti, rolul clerului în comunitate, obiceiurile pe care le păstrează cu sfinţenie credincioşii. În Statele Unite însă, lucrurile stau altfel. Acolo, creştinii ortodocşi sunt mult mai puţin numeroşi. Însă, indiferent de locul unde ne aflăm, noi toţi suntem una în Hristos.“