O carte despre impactul modernității și al comunismului asupra vieții monahale
Spațiul primitor al librăriei Sophia din București a fost aseară, 30 octombrie, gazda lansării unei noi lucrări semnate de prof. dr. George Enache, „Monahismul ortodox românesc și Modernitatea. De la Regulamentele Organice la Decretul 410”, apărută la Editura Eikon. Au fost invitați să vorbească Vasile Bănescu și Răzvan-Mihai Clipici, consilier patriarhal, întreaga discuție fiind moderată de directorul Editurii Eikon, Valentin Ajder.
Discuțiile au fost deschise de Vasile Bănescu, realizator de emisiuni la Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române, care a spus că această lucrare constituie un dar pentru toți cei interesați de anumite părți importante ale istoriei noastre: „Domnul George Enache face un dar prin această carte tututor, dar mai ales celor din Biserică, celor interesați de fenomenul originar al monahismului care a crescut organic în spațiul creștinismului și despre care domnia sa știe enorm de multe lucruri în calitatea sa de istoric și cercetător real. Domnul profesor Enache este în primul rând un cercetător, un istoric care petrece timp în arhive”. Vasile Bănescu a subliniat că lucrarea are o perspectivă de abordare pe care n-a mai întâlnit-o în astfel de cărți, anume, nu cum a evoluat monahismul, ci cum s-a raportat modernitatea la monahism, contextualizând monahismul românesc. În continuare, domnia sa a făcut un larg excurs istoric-cultural, arătând reperele importante ale epocii moderne, dar și influența diverselor curente de gândire dezvoltate și propagate în societate cu privire la rostul și rolul monahilor, mai întâi în Europa Occidentală și, apoi, cu reverberații în atitudinea și mentalitatea din țările răsăritene și sud-est europene, inclusiv în spațiul românesc. A fost evidențiat, desigur, impactul devastator al ideilor Revoluției Franceze de la 1789, care ghilotinează tradiția creștină franceză și a avut ulterior un rol negativ și în celelalte țări creștine.
Vorbitorul a amintit și despre comunism și totalitarismele care, prin natura lor, au fost și sunt anticreștine și, prin urmare, antimonahale. „Cu toate pierderile suferite în istorie, pierderi mai ales în trăire, monahismul în România de azi, cu cele mai multe mănăstiri din spațiul sud-est european, înregistrează totuși un reflux, tinerii dorindu-și mai puțin în zilele noastre să devină monahi. (...) Reformele lui Alexandru Ioan Cuza sunt o expresie a secularismului, secularismul fiind azi în extensie, în timp ce creștinismul se contractă. Creștinismul, ca miez coagulat în jurul cuvintelor lui Hristos, devine acea «turmă mică»”, a mai spus Vasile Bănescu, care a concluzionat că lucrarea de față arată modul în care modernitatea românească, inclusiv comunismul, a afectat monahismul după modele europene, mai ales francez.
Răzvan-Mihai Clipici, consilier patriarhal la Sectorul cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, a vorbit despre colaborarea avută cu istoricul George Enache în urmă cu câțiva ani, când a realizat pentru TRINITAS TV filmul documentar „Decretul 410/1959 - Răstignirea monahismului românesc” și când a putut constata în rândul publicului uimirea în legătură cu suferințele provocate de orânduirea atee asupra vieții monahilor: „Prin această lucrare, autorul a reușit să devină un apologet al monahismului românesc și care arată că și în zilele noastre, când se resimte foarte mult curentul secularizant, se poate desfășura o viață monahală autentică”.
Vorbitorul a subliniat moștenirea covârșitoare a activității duhovnicești, spirituale și culturale primite de-a lungul veacurilor de la monahii-cărturari și sfinți.
După ce și-a exprimat gratitudinea față de vorbitori și față de auditoriul prezent, autorul cărții „Monahismul ortodox românesc și Modernitatea” a evidențiat constatarea pe care a făcut-o în urma cercetării fenomenului, anume, existența permanentă în istorie a unui dualism în ceea ce privește atitudinea interioară a omului care devine monah și, dorind să fie liber, fuge de lume, dar apoi, devenind monah, se supune unei organizări în viața mănăstirească. Această paradigmă a fost adesea intrigantă pentru cei din afară, mai ales pentru autoritățile statale, care, în istorie, au dorit fie desființarea monahismului, fie folosirea acestuia din punct de vedere social-politic. „În perioada regimului comunism, obiectivul principal al autorităților a fost ca, prin toate metodele legislative, să taie latura misionară și activă social a monahismului”, a spus istoricul.
Autorul a oferit exemple despre felul în care comuniștii au luptat pentru ca românii să nu intre în legătură cu monahismul și viața de dincolo de zidurile mănăstirilor, căutând în mod expres ca monahii să nu poată avea influență asupra credincioșilor. Pentru comuniști, a arătat autorul printre alte aspecte ale lucrării sale, cuvinte precum „isihasm” și „misticism” erau potrivnice regimului și era necesar să fie pedepsite, lucru care s-a și întâmplat, participanții la mișcarea spirituală Rugul Aprins suferind ani grei de pușcărie.
Participanții la lansarea devenită o adevărată incursiune în lumea curentelor social-politice, dar și a creștinismului românesc au putut, la finalul discuțiilor, să cumpere cartea și să primească autograf de la autor.