O nouă pagină în istoria Bisericii Maioreasa din Drobeta‑Turnu Severin

Credincioșii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”‑Maioreasa din municipiul Drobeta‑Turnu Severin au trăit duminică, 23 august, bucuria resfințirii bisericii parohiale, încununare a mai multor ani de rugăciune, jertfă și osteneală. Slujba târnosirii a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. Evenimentul liturgic a debutat cu slujba de sfințire a lăcașului de închinare, care a fost urmată de Sfânta Liturghie.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Ionuț‑Cosmin Ștefan, consilier eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei, a dat citire Actului de sfințire a bisericii.

În continuare, părintele paroh Claudiu‑Ionuț Semenescu‑Blidaru, protopop al Protoieriei Drobeta‑Turnu Severin, a evocat istoria de aproape 180 de ani a sfântului lăcaș și a evidențiat însemnătatea resfințirii și reînnoirii sale pentru viața liturgică şi duhovnicească a comunității: „Astăzi trăim o zi în care trecutul și prezentul se întâlnesc în fața Sfântului Altar. Resfințirea unei biserici nu este doar încheierea unor lucrări la o clădire, ci este mai ales mulțumire adusă lui Dumnezeu și aducere‑aminte de toți cei care au zidit, au slujit și au păstrat acest sfânt lăcaș, generație după generație. O biserică se ridică din cărămidă, piatră și lemn, dar viața ei adevărată este alcătuită din rugăciunea oamenilor, din Sfânta Liturghie, din lacrimile de pocăință și din bucuria împărtășirii, care s‑au adunat aici timp de mai bine de cinci generații de severineni. Dacă ne uităm la cei 180 de ani de istorie, vedem un șir lung de oameni care au primit ceva de la înaintași și au lăsat ceva mai departe: ctitorii Ion și Dumitrana Ciupagea, preoți și credincioși, pictori și meșteri, binefăcători cunoscuți și anonimi. Toți au adăugat câte o cărămidă, câte o icoană, câte o rugăciune la această istorie. Privind astăzi această biserică, ni se pare firesc că ea se află aici. Istoria ne arată însă că existența ei până în zilele noastre nu a fost deloc de la sine înțeleasă. A fost nevoie, generație după generație, de oameni care să o păstreze, să o repare și să o transmită mai departe. Unii au zidit. Alții au întărit temelia, au refăcut pictura sau acoperișul. Unii au dăruit din avutul lor, alții au dăruit timp și osteneală, iar alții au sprijinit această biserică prin rugăciune. Pe unii îi cunoaștem astăzi pe nume. Numele celor mai mulți s‑au pierdut în timp. Dar înaintea lui Dumnezeu nici o faptă făcută cu credință și dragoste pentru Biserică nu rămâne uitată”.

În cuvântul rostit la final, Preasfințitul Părinte Episcop Nicodim i‑a îndemnat pe cei prezenți să urmeze exemplul ctitorilor bisericii și să reflecteze asupra binelui pe care fiecare om este dator să îl săvârșească: „Continuând cele prezentate atât de frumos și din suflet de părintele Ionuț Semenescu, vă îndemn să medităm la un aspect mai puțin cunoscut din învățătura noastră de credință. Privind minunata lucrare săvârșită în urmă cu 180 de ani de soții Ion și Dumitrana Ciupagea, vedem doi oameni care și‑au împlinit datoria față de semeni și care, din iubire pentru aproapele, au ctitorit această biserică. În învățătura noastră de credință se vorbește despre păcatul lipsirii, un păcat asupra căruia, adeseori, nu medităm și pentru care nu ne căim. Cu atât mai puțin ajungem să îl mărturisim la Spovedanie. Ce înseamnă păcatul lipsirii? Înseamnă tot binele pe care omul poate să îl facă, dar nu îl face. Pentru binele pe care ar fi putut să îl săvârșească și l‑a lăsat nefăcut, omul este răspunzător înaintea lui Dumnezeu. Familia Ciupagea a avut posibilitatea să ridice această biserică și a făcut‑o. De‑a lungul vremii, pot fi întâlnite multe asemenea exemple de ctitori care s‑au gândit la Dumnezeu și la semenii lor. Un merit deosebit i se cuvine Dumitranei Ciupagea, cunoscută de severineni drept «Maioreasa» și al cărei nume a rămas legat de această biserică. Am convingerea că, prin credința sa, ea l‑a îndemnat și pe soțul său, maiorul Ion Ciupagea, militar de carieră, să înfăptuiască această lucrare în vremuri tulburi. Iată cât de mult a putut să facă această femeie credincioasă! De altfel, datorăm tot unei femei credincioase și Biserica «Sfântul Dumitru» din Cimitirul «Sfântul Gheorghe». Două biserici ale Severinului sunt legate de credința și jertfelnicia a două femei, a două soții și mame. Este de datoria noastră să facem ceea ce putem și atât cât putem, urmând exemplul familiei Ciupagea și, în mod deosebit, pe cel al Dumitranei Ciupagea”.

În semn de recunoștință pentru sprijinul oferit parohiei, Preasfințitul Părinte Nicodim a acordat gramate de mulțumire principalilor ctitori, donatori și binefăcători ai sfântului lăcaș. Au fost evidențiate astfel persoanele care, în ultimii 15 ani, s‑au implicat în realizarea lucrărilor de restaurare, înnoire și înfrumusețare a bisericii, contribuind prin generozitate și devotament la păstrarea și sporirea patrimoniului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”‑Maioreasa.

Considerată a fi unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult ale orașului, „Maioreasa” a fost prima biserică ridicată în Turnu Severin după restabilirea localității ca reședință de județ. Ea este, totodată, singurul lăcaș de rugăciune din municipiu care are ca hram praznicul Adormirii Maicii Domnului, informează site‑ul episcopiaseverinului.ro.