Părintele Andrew Louth a primit „Crucea Moldavă”

Părintele Andrew Louth, profesor emerit al Universității din Durham, Marea Britanie, a primit „Crucea Moldavă”, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Distincția i‑a fost oferită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în cadrul celei de‑a cincea ediții a Simpozionului Internațional „Tradiția Patristică în Actualitate - The Patristic Tradition Today”.

Decernarea a avut loc în Sala „Ekklesia” a Muzeului Mitropolitan din Iași, în timpul lucrărilor simpozionului, și reprezintă o recunoaștere a contribuției părintelui Andrew Louth la cercetarea și promovarea teologiei patristice, precum și a legăturilor sale cu spațiul teologic și academic ortodox.

Simpozionul „Tradiția Patristică în Actualitate” reunește cercetători din țară și din străinătate preocupați de actualitatea tradiției patristice și încurajează dialogul dintre cercetarea academică și tradiția Bisericii.

Părintele profesor Andrew Louth este teolog contemporan și membru al Academiei Britanice, fiind una dintre personalitățile importante ale studiilor patristice. A fost editor al publicației „Sobornost” și al unor serii de studii dedicate creștinismului timpuriu, între care „Oxford Early Christian Studies” și „Early Christian Writings” (Penguin Classics). Este autorul mai multor cărți și studii consacrate teologiei patristice.

Activitatea sa de cercetare vizează, între altele, viața și opera Sfântului Grigorie Palama, tradiția laică și umanistă în teologia bizantină târzie, precum și înțelegerea dragostei ca virtute teologică în tradițiile creștine răsăriteană și apuseană.

Hirotonit preot în anul 2003, în cadrul Diocezei de Suroj a Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele Andrew Louth este cunoscut și în spațiul românesc prin traducerea unor lucrări de referință, precum „Dionisie Areopagitul. O introducere” (1997), „Deslușirea Tainei. Despre natura teologiei” (1999), „Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul” (2002) și „Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină” (2010).