O viziune a Paradisului

Expoziţia Anei Ruxandra Ilfoveanu, deschisă până la Paşti la Galeria Dialog de la Primăria sectorului 2 al Capitalei, este cea mai bună ilustrare a unui mod de-a gândi arta plastică după cu totul alte criterii decât o poate face omul obişnuit. Avem de-a face cu un artist robust, care ne instruieşte într-un domeniu delicat.

Ana Ruxadra Ilfoveanu se află la apogeul carierei. Are la activ numeroase expoziţii personale şi participări la expoziţii colective. Nu cred că a fost vreodată eclipsată de numele soţului ei, artistul Sorin Ilfoveanu. Este mama a doi băieţi care la rândul lor se ocupă cu arta. Cu alte cuvinte, în jurul ei se strânge o familie care simte şi gândeşte artistic. Dar nu este vorba de frumosul natural, la îndemâna oricui, care se bucură că vine primăvara şi spune că e frumoasă, ci despre acel frumos gândit, elaborat, cu totul diferit de percepţia comună. Expoziţia deschisă acum este astfel o provocare pentru orice trecător prin preajma Oborului sau care vine la primărie cu diverse probleme curente. Poate să-şi rupă câteva minute din viaţă pentru a intra în simeză. Are de asemenea tot dreptul să se întrebe ce fel de bazaconii sunt astea agăţate pe pereţi, fiindcă un asemenea punct de vedere la urma urmei nu ofensează pe nimeni. Cu atât mai puţin pe autoarea picturilor, care ştie foarte bine ce vrea să facă şi ce înseamnă un produs artistic într-o lume atât de amestecată cum e lumea noastră. O evadare din lumea conformistă în care trăim Despre pictura ei s-a pronunţat un critic de valoarea Aureliei Mocanu, ale cărei păreri tranşante nu pot fi ignorate. Ea vorbeşte despre "amprenta xilogravurilor anonime dintr-un Ev Mediu târziu", ceea ce este perfect adevărat. Ana Ilfoveanu lucrează având în minte modelul femeii cu ochi exoftalmici, nări late, buze cărnoase. Este o femeie arhetipală, reprezentată în detaliu. Care nu trebuie să placă neapărat, dar aduce prin înfăţişarea ei o forţă arhetipală, care sfidează alura decorativă a modelelor de care e plină piaţa. "Un altfel de portret", aşa cum se intitulează expoziţia, este şi un "challenge" adus imaginii convenţionale pe care cei mai mulţi dintre noi o avem despre frumuseţe. Suntem intoxicaţi de atâtea reviste "glossy", de tabloide şi de emisiuni de divertisment în care apare acelaşi tip de femeie, standardizat, ştanţat, clişeizat. Artista ne propune altceva. Viziunea Paradisului ei este tocmai evadarea din lumea conformistă în care trăim. Se poate spune că este vorba de un univers artificial, construit, dar cu totul viu faţă de lumea de fantome pe care zilnic o străbatem neputincioşi. "Dresorul de pisici" este cea mai inspirată lucrare din expoziţie, un fel de ofrandă adusă felinelor. Sau "Călăreţ pe pasărea Phoenix". În cea mai mare măsură tablourile sunt contrariante, dar exemplare prin cromatica lor densă, ocolind pastelul convenţional. Tot Aurelia Mocanu vorbeşte despre "un hieratism magic" şi într-adevăr felul cum este întinsă cu lama cuţitului pasta pe pânză exprimă parcă un fel de dificultate a înaintării, un fel de mers în răspăr pentru a pune în evidenţă forţele latente ale universului sufocat de glazura actualei civilizaţii. Ne întoarcem la călătorul prin expoziţie care nu are nici o legătură cu arta. Cum va ieşi el de acolo? Buimăcit de birocraţia din primărie, al doilea "şoc" va fi de bun augur. Uneori tablourile oferă o veritabilă terapie celui care nu se ocupă cu aşa ceva. În faţa dezolantului peisaj cotidian va înţelege că acesta nu e tot şi că pe lume mai e ceva care face viaţa suportabilă. Un altfel de portret...