„Opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură, în Duminica a 8‑a după Rusalii, 26 iulie, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat înțelesurile duhovnicești ale pasajului evanghelic duminical (Matei 14, 14‑22) ce relatează minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor.

Părintele Patriarh Daniel a vorbit, mai întâi, despre detaliile suplimentare pe care alte Evanghelii le oferă în privința acestui eveniment: „Evanghelia Duminicii a 8‑a ne învață că darurile se înmulțesc prin binecuvântare și împărțire sau distribuire. În Evanghelia după Matei, Iisus îi vindecă pe bolnavii aflați în mulțimea de oameni, iar apoi săvârșește minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor. Însă Evangheliile după Marcu și Luca precizează că, înainte de vindecarea bolnavilor, Iisus «a început să‑i învețe multe» (Marcu 6, 34) și «le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu» (Luca 9, 11). Așadar, Domnul Iisus Hristos oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli și apoi hrană pentru trup. Mulțimile de oameni care au venit la Iisus pentru a asculta cuvântul Lui și a primi vindecare de boli sunt cele care s‑au bucurat apoi de înmulțirea pâinilor și a peștilor”.

Totodată, Preafericirea Sa a prezentat câteva din învățăturile Sfântului Ioan Hrisostom pe marginea acestui episod evanghelic: „Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Domnul Iisus Hristos a dăruit mulțimilor, în același loc pustiu, aceeași mâncare simplă și aceeași cantitate pentru fiecare om ca «să‑i învețe smerenia, înfrânarea și dragostea, să se socotească la fel unii față de alții și toate bunurile pământului să fie comune». Același Sfânt Părinte precizează că cele cinci pâini au izvorât în mâinile ucenicilor, adică ele s‑au înmulțit pe când erau dăruite mulțimilor de oameni, iar cele douăsprezece coșuri de firimituri adunate de cei doisprezece ucenici ai Săi arată că minunea înmulțirii pâinilor a fost o realitate concretă, nu o nălucire sau o iluzie. Numărul de douăsprezece coșuri înseamnă că Domnul a dorit ca toți ucenicii Săi, inclusiv Iuda Iscarioteanul, să cunoască puterea Sa”.

În continuare, Patriarhul României a reliefat principalele învățături ce reies din acest pasaj nou‑testamentar: „Primul adevăr al Evangheliei de astăzi este acesta: trebuie să ne hrănim sufletul mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul, ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie, și apoi să ne împărtășim cu Hristos Domnul din Sfânta Euharistie spre vindecarea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Astfel, arătăm că omul este, în primul rând, ființă spirituală, având suflet nemuritor chemat la viață cerească, veșnică, deși el are și trup material, viețuitor pe pământ, muritor și trecător. De fapt, din cauza păcatului neascultării, trupul oamenilor a devenit muritor, despărțindu‑se de suflet. Dar, deși este muritor, trupul omului este chemat la sfințire. Sfințirea omului se face mai întâi ca sfințire a sufletului, prin harul lui Dumnezeu, iar din sufletul sfințit se transmite sfințenia și trupului, deoarece trupul este orientat spre învierea cea de obște”.

De asemenea, Părintele Patriarh a ilustrat felul în care filantropia Bisericii izvorăște din iubirea milostivă arătată oamenilor de Dumnezeu prin Fiul Său: „Al doilea adevăr pe care trebuie să îl învățăm din Evanghelia de astăzi este acela că Domnul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte, hrana duhovnicească de hrana trupească. El acordă prioritate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup, care nu trebuie neglijat, ci îngrijit. De aceea, când ucenicii Săi au intervenit ca El să elibereze mulțimile pentru ca oamenii să își cumpere de mâncare din satele vecine, Iisus le‑a zis: «Dați‑le voi să mănânce». Din aceasta, învățăm că ucenicii lui Iisus și deci Biserica întreagă trebuie să aibă grijă de cei flămânzi, însetați sau aflați în nevoie. Ucenicii voiau să Îi spună că ei nu sunt pregătiți pentru a hrăni mii de oameni, însă Domnul Iisus, după ce află de la ucenicii Săi că au găsit în mulțime cinci pâini și doi pești, a cerut ca acest puțin să fie adus la El. Apoi le‑a binecuvântat, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. Prin distribuire, acest dar mic s‑a înmulțit în mod minunat, încât din el s‑au hrănit cinci mii de bărbați, afară de femei și copii. Așadar, înțelegem că orice dar pe care îl aduce cineva la biserică, oricât de mic ar fi acesta, după ce este binecuvântat de Iisus și este distribuit de slujitorii Lui, devine o mare bucurie pentru mulți oameni. De aceea, creștinii, încă din veacurile primare, s‑au obișnuit să aducă la biserică, spre binecuvântare și distribuire, pe lângă prescurile pentru Euharistie, și alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci sau bolnavi. Așa s‑a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și filantropia socială, adică împreună cu rugăciunea comună din Biserică s‑a organizat și fapta cea bună, de ajutorare a celor nevoiași. Prin urmare, opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos. Astfel, toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie. Filantropia creștină izvorăște din comuniunea duhovnicească a creștinilor cu Fiul lui Dumnezeu Care S‑a făcut om din iubire de oameni și pentru mântuirea lor. De aceea, Biserica nu desparte activitatea ei socială de lucrarea ei spirituală, nici nu o limitează pe cea spirituală doar la rugăciune, ci o extinde în acțiune, în fapta de ajutorare a aproapelui”.