Părintele Galeriu, apostol şi misionar în lumea noastră

Părintele profesor Constantin Galeriu, deşi mutat trupeşte din lumea noastră vremelnică la „cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică”, rămâne tainic, duhovniceşte, prezent în iubirea, în recunoştinţa şi în cinstirea multor creştini, a slujitorilor şi a fiilor duhovniceşti din Parohia „Sfântul Silvestru”, a dascălilor de teologie şi a studenţilor de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”, dar şi a noastră, în eparhii, în toată Biserica noastră strămoşească. Toţi îi păstrăm „candela” unei prezenţe vii mereu aprinsă şi mereu luminoasă, atât prin preţuirea moştenirii operei sale teologice, cât şi prin valorificarea amprentelor personalităţii sale duhovniceşti şi misionare unice, imprimată în sufletele şi în viaţa celor care l-au cunoscut ca profesor şi mentor, cu statură de apostol al spiritualităţii, al culturii şi al tradiţiei sănătoase în slujirea lui Dumnezeu şi a neamului românesc.

Principalele direcţii ale vieţii şi ale slujirii părintelui profesor Galeriu se desprind din rodirea minunată a „seminţelor” duhovniceşti presărate cu atâta generozitate şi dărnicie în „solul” spiritual al tinerilor teologi, al intelectualilor şi al credincioşilor, unind astfel evlavia şi nevoinţa personală cu disponibilitatea totală, până la jertfirea de sine în îndeplinirea chemării de slujitor al Altarului, cu o pasiune neîncetată şi crescândă pentru cercetarea şi studiul teologiei, cu mare deschidere spre cultură şi, mai ales, spre ştiinţă.

Părintele Galeriu a unit într-un tot organic înalta cunoaştere teologică cu profunzimea experienţei Sfinţilor Părinţi, transpuse în viaţa reală a Bisericii, transmiţând el însuşi convingeri duhovniceşti tuturor celor care au atâta trebuinţă de modele. A rămas şi va rămâne model de preot adevărat, de profesor de teologie cu chemare reală, de apostol şi de misionar şi de om al lui Dumnezeu cu adevărat filantrop, în cel mai frumos şi mai concret înţeles al faptei iubitoare, de la care nu a exclus şi nu a îndepărtat, pe cât i-a fost omeneşte cu putinţă, pe nimeni.

Ne bucurăm împreună cu cei care au iniţiat şi susţinut evenimentele dedicate împlinirii a 100 de ani de la nașterea părintelui profesor Constantin Galeriu. Au fost momente de evlavioasă, demnă şi pilduitoare evocare a unei prezenţe binefăcătoare în viaţa bisericească din parohii, din familii, din şcolile teologice şi din întreaga societate românească, în anul în care marcăm deodată un secol de la făurirea Marii Uniri, dar și de la nașterea acestui profund teolog, slujitor plin de evlavie la Sfântul Altar, profesor și pedagog - model al multor generații de ucenici, iscusit duhovnic și înaripat predicator al Cuvântului lui Dumnezeu.

Marele propovăduitor și trăitor al Evangheliei lucrează spiritual şi pe mai departe în viaţa şi în slujirea Sfintei noastre Biserici, pe care a iubit-o şi cu mesajul căreia s-a identificat cu pasiunea sa unică, iar noi îl cinstim nu la timpul trecut, ci mereu în prezentul vieţii noastre creştineşti.