Patriot român şi om universal

„Luceafărul poe­ziei ro­mâneşti”, cum l-a numit pentru prima da­tă patriarhul Miron Cristea, Mihai Eminescu a fost şi ră­mâne un mare creator de sinteze perene care i-au permis să fie în acelaşi timp un mare patriot român şi un om universal. În această calitate, el este mereu actual ca pildă de urmat pentru fiecare generaţie.

Din opera poetică şi din publicistica lui Mihai Emi­nescu se desprind trei mari sinteze creatoare:

‑1. Iubirea faţă de spiritualitatea poporului român şi pasiunea pentru cultura universală.

‑2. Admiraţia faţă de frumu­se­ţile peisajului natural românesc şi pasiunea pentru înţelegerea universului fizic.

‑3. Elogierea istoriei poporului român şi pasiunea pentru anali­za critică a pro­blemelor prezente din so­cieta­tea românească.

1. Prima sinteză creatoare amintită anterior se vede în do­rin­ţa lui Eminescu de-a cunoaşte limba română din diferite pro­vin­cii româneşti, dar şi limba ro­mână veche, inclusiv cărţile bi­se­riceşti, mai ales că patru dintre surorile mamei sale erau mo­na­hii (Fevronia, Olimpiada, Sofia şi Xenia), una dintre ele fiind stareţa Mănăstirii Agaton, lângă Botoşani, unde copilul şi apoi tânărul Mihai mergea adesea.

Astfel, Mihai Eminescu a recunoscut şi apreciat constant rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veş­mânt viu al învăţăturilor de cre­dinţă şi al cultului liturgic, dar mai ales eforturile ei ca poporul să înţeleagă în graiul său Sfânta Scriptură. Pe de altă parte, studiile sale la Viena şi Berlin i-au permis să cunoască bine gândirea filosofică şi cultura occidentală. Sinteza creatoare dintre spiritualitatea sa ro­mâ­neas­că şi cultura sa fi­losofică universală l-a ajutat pe Mihai Emi­nes­cu să devină făuritor al limbii române lite­rare moderne, în­ţe­l­e­gând că între multele daruri moş­tenite din generaţiile anteri­oa­re, în patrimoniul spiritual al neamului românesc, cel mai ma­re dar este limba naţională, în ca­re se exprimă identitatea etni­că şi comuniunea între generaţii.

De aceea, Eminescu ne chea­mă azi să iubim limba română, să o cunoaştem te­meinic şi să o cul­tivăm cu iubire şi respect, ea fiind Patria spirituală a identi­tă­ţii şi demnităţii noastre na­ţi­o­nale.

2. Admiraţia lui Mihai Emi­nes­cu pentru frumuseţile pla­iu­rilor româneşti, pentru pă­duri şi poieni, pentru tomna­ti­cii „codri de aramă” şi pentru pitoreştile „păduri de argint”, pentru mun­te şi mare se îmbină cu admi­ra­ţia sa pentru frumuseţea lunii şi a stelelor, dar şi cu pasiunea sa pentru înţelegerea filosofică a în­ceputului timpului şi spaţiului, a universului fizic, a cosmo­su­lui, astfel încât unele dintre expresiile sale poetico-filosofice uimesc şi azi prin profunzimea in­tuiţiilor sale personale. Emi­nes­cu a preluat idei filosofice uni­versale şi le-a prelucrat artistic într-un mod creator admi­ra­bil.

De aceea, el ne îndeamnă azi să iubim frumuseţile pământului românesc, să le păstrăm, să le apărăm de distrugeri şi să le cul­tivăm pentru ca din frumu­se­ţile naturii să primim inspiraţie pentru a cultiva şi frumuseţile su­fletului. Totodată, pasiunea lui Eminescu pentru înţelegerea universului, a cosmosului, ne în­deamnă să promovăm dialogul dintre credinţă, ştiinţă şi fi­lo­so­fie, dialog pe care noi îl cultivăm în prezent împreună cu Uni­ver­si­tăţile din Bucureşti şi Iaşi şi a dat roade frumoase în ultimii zece ani.

3. Poet romantic, Mihai Emi­nes­cu a avut şi cultivat o admi­ra­ţie deosebită faţă de istoria po­porului român, elogiind adesea pe domnitorii români viteji şi demni, care şi-au apărat patria şi credinţa strămoşească în faţa nă­vălitorilor străini. Totodată, poetul romantic care elogia trecutul glorios al poporului român era şi un „analist politic” foarte rea­list şi critic al pro­blemelor acute ale so­cietăţii româneşti în care trăia. El cunoştea bine si­tu­a­ţia socială şi politică a Europei, dar şi starea lucrurilor din propria sa ţară. A militat constant pen­tru unitatea şi demnitatea po­porului român. De pildă, a dorit mult unirea Basarabiei şi a Transilvaniei cu România, dar şi propăşirea materială şi culturală a poporului român. De aceea, Mihai Eminescu era un critic aspru al nedreptăţilor so­cia­le, fapt care l-a făcut uneori in­comod. În acest sens, publicis­tic­a sa îl evidenţiază ca fiind o adevărată enciclopedie, el po­se­dând vaste cunoştinţe de sociologie, statistică, eco­nomie, istorie, arheologie, religie şi altele.

Prin urmare, Eminescu ne îndeamnă să fim patrioţi români autentici şi în acelaşi timp români cu deschidere spre a în­vă­ţa ceea ce este bun şi la alte po­poare.

Mihai Eminescu a fost şi ră­mâne modelul românului dornic de cunoaştere universală şi în acelaşi timp un fidel păstrător al identităţii sale naţionale.

La împlinirea a 125 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Eminescu, mul­ţu­mim lui Dumnezeu  pentru acest mare dar făcut poporului român şi ne rugăm să-l numere împreună cu drepţii în Împărăţia cerurilor.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Cuvânt rostit la împlinirea a 125 de ani de la trecerea la cele veşnice a po­etului naţional Mihai Eminescu, luni, 16 iunie 2014, Academia Română