Pescarul fericit

Există o artă care cuprinde tot atâtea capodopere câţi oameni sunt pe pământ : este arta de a trăi. Domeniul acesteia este însăşi viaţa omului. Dar vieţile multor oameni, deşi rămân necunoscute marelui public, sunt fericite. Fiindcă practicarea artei şi succesul de public sunt două lucruri total diferite. Totuşi, în lumea noastră de azi, viaţa ca atare a devenit o problemă pentru omenire. Şi e nevoie de multă atenţie pentru a regăsi şi păstra bucuria de a trăi.

Mulţumit de peştii pe care-i prinsese într-una din zile, un pescar se odihnea pe scăunelul lui, lângă debarcader. Un om bogat, vizitator din afara orăşelului, plimbându-se pe acolo şi văzându-l pe pescar odihnindu-se, îl întrebă:

- Nu e prea devreme pentru relaxare? De ce nu eşti la ora asta în larg, la pescuit?

Fără să se tulbure de faptul că bogatul nu dăduse nici măcar bună ziua, pescarul răspunse:

-  Am prins cât îmi trebuie pentru astăzi… aşa că acum pot sta bucurându-mă de această zi frumoasă.

-  Dar dacă ţi-ai folosi acest timp la pescuit, ai putea prinde mai mulţi peşti, apoi i-ai putea vinde şi ai face o grămadă de bani, îi spuse bogatul.

-  Şi apoi? spuse pescarul.

-  Păi, răspunse bogatul, după ce ţi-ai aduna destui bani din vânzări, ai putea să-ţi cumperi o barcă mai mare, care te-ar ajuta să mergi mai în larg şi să prinzi peşti mai mari. În felul ăsta ai face şi mai mulţi bani.

-  Şi apoi? întrebă pescarul.

-  Apoi ai putea să-ţi cumperi mai multe bărci, ai putea prinde mii de peşti, ai putea să faci mii de dolari şi într-o bună zi, să ajungi bogat ca şi mine.

-  Şi apoi? întrebă pescarul.

-  Apoi, ai putea pur şi simplu doar să stai şi să te bucuri de viaţă aşa cum fac eu, spuse bogatul.

-  Dar omule, grăi pescarul, nu tocmai asta fac şi eu acum? (Adaptare de Augustin Păunoiu)