Peste 190 de ani de presă românească într-o singură expoziție
Anul acesta se împlinesc 191 de ani de la apariția primelor ziare în limba română, moment aniversat, săptămâna trecută, la Biblioteca Academiei Române (BAR) prin vernisarea unei expoziții care aduce în lumină o parte din tezaurul nostru cultural - presa românească. Aceasta din urmă, alături de şcoală şi de alte câteva instituţii, a contribuit la conştientizarea în medii cât mai largi a ideii de naţiune română, a subliniat Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române (AR).
Intitulată „Din lumea presei românești - 191 de ani”, expoziția este o „comoară” din care nu lipsesc gravuri, desene, fotografii sau manuscrisele cele mai importante, cu o valoare imensă pentru cultura română, a spus directorul general al BAR, Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române. În cadrul instituției academice există „o zestre culturală extraordinară“, care ar trebui să fie cunoscută nu doar de cărturari şi de cercetători, ci şi de vizitatorii întâmplători, care ar putea deveni apoi cititori statornici, a afirmat Ioan-Aurel Pop, în opinia căruia ideea organizării acestei expoziții „este fundamentală”, pentru că, astfel, pot afla şi cei care nu ştiu faptul că la Academie există un tezaur al moştenirii noastre de presă.
Președintele AR a adăugat că, „fără presa de secol 19, înfăptuirile noastre ca naţiune ar fi fost mai sărace şi mai puţin conştientizate de către publicul larg. Elita era conştientă că vorbim aceeaşi limbă, că suntem de la Nistru până la Tisa un singur popor devenit naţiune, dar oamenii de rând, nu. Preoţii şi învăţătorii care ştiau carte, fiindcă satul nu ştia carte, citeau public periodice în Transilvania, înainte de Revoluţia de la 1848, după terminarea slujbei, ca să audă toţi oamenii ce noutăţi s-au mai petrecut prin lume. (...) Presa periodică românească a contribuit din plin la elaborarea acestei case care se numeşte România“.
Este posibil ca unii oameni să considere că presa nu este tocmai o latură a culturii înalte, întrucât „nu reprezintă literatura de vână puternică, nici creaţie ştiinţifică de prim rang”. Acestora, Ioan-Aurel Pop le spune că, fără presă, cultura modernă românească e de neimaginat: „Presa are o vechime, spun organizatorii expoziţiei, de 191 de ani, dar ea e mult mai veche, de fapt. Presa însemna, iniţial, «veste», în limba italiană «avviso», iar «avvisi» circulau pe acest teritoriu, nu făcute neapărat aici la noi, dar circulau, şi lumea intelectuală afla de ele încă de dinaintea domniei lui Mihai Viteazul”.
Gabriela Dumitrescu, curatoarea expoziţiei, alături de Daniela Stanciu, a vorbit despre apariţia primelor ziare în limba română, e drept cu chirilice, în 1829: „Curierul Românesc” şi „Albina Românească”. Responsabili erau Heliade Rădulescu în Ţara Românească şi Gheorghe Asachi în Moldova: „Înainte de asta au mai fost tot felul de înştiinţări în încercarea de a scoate nişte ziare româneşti, care foloseau la adunarea de prenumeranţi, adică adunarea de abonaţi, ca să poată să scoată ziarul. S-a întâmplat în acelaşi an şi în Ţara Românească, şi în Moldova. La mică diferenţă a apărut «Gazeta de Transilvania» a lui Gheorghe Bariţiu, apoi «Românul» şi foarte multe alte ziare. Sigur nu putem uita nici de «Calendarul Claponului» al lui Caragiale, de «Moftul român», nici de alte reviste care au reflectat diversele curente literare în epocă”.
Conceptul expoziţional constă în prezentarea modului în care presa românească a reflectat momente decisive din istoria românilor şi transformarea societăţii româneşti, într-o evoluţie de aproape două secole. Astfel, sunt selectate numere reprezentative din peste 70 de periodice, care pun în lumină Revoluţia de la 1848, Unirea de la 1859, Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, Marea Unire de la 1918, perioada interbelică, cele 8 decenii de regalitate, al Doilea Război Mondial. Un aport special în realizarea expoziţiei îl are Cabinetul de Manuscrise, Carte-Rară, cu exponate inedite, în original sau fotocopie, precum: „Courier de Moldavie”, Iaşi, 1790, „Crestomaticul românesc”, Cernăuţi, 1820, „Fama Lipschii”, Leipzig (Lipsca de Saxonia), 1827. Expoziţia poate fi vizitată până la data de 21 februarie, de luni până vineri, orele 10:00-16:00. Intrarea este liberă.