Tudor Călin Zarojanu, recital actoricesc

Scriitorul și jurnalistul Tudor Călin Zarojanu și-a împlinit, sâmbătă, 19 septembrie, un vis mai vechi - acela de a reveni pe scenă într-un recital actoricesc. În Sala „Tancred Bănățeanu” a Muzeului Național al Țăranului Român (MNȚR), în fața unui public format din prieteni, foști colegi de facultate și de liceu, artiști, scriitori și jurnaliști, dar și membri ai familiei, autorul-actor a construit un spectacol din fragmente de teatru, poezie, proză și sketch-uri, dăruind invitaților o seară de bucurie și emoție.

Pentru Tudor Călin Zarojanu, întâlnirea cu scena nu este una întâmplătoare. În anii studenției, a făcut parte din trupa de teatru a studenților de la Cibernetică, Teatrul CIB, o experiență care l-a marcat și care i-a adus și recunoașterea talentului prin premii. Recitalul său de la MNȚR a fost o reîntoarcere peste timp la pasiunea sa din studenție, dar și un mod frumos de a reuni, într-o singură seară, toate preocupările sale într-una singură.

Spectacolul, un one man show, a constituit o trecere prin mai multe texte și autori foarte diferiți, în care au alternat monologurile cu rostirea unor poeme celebre, momentele amuzante cu lecturile scurte din mai multe scrieri proprii. Totul s-a desfășurat pe un fundal sonor ales cu atenție, autorul-actor fiind și propriul său regizor tehnic. Spectacolul a început cu monologul „Pescărușul Jonathan Livingston” de Richard Bach, care este o parabolă creștină profundă, apoi a inclus poemul eminescian „Scrisoarea I”, urmate de momentul „Omul cu toporul în cap”, un remember al emisiunii „De ce-aș citi?” pe care o realiza la Televiziunea Română. Au urmat: un alt moment de umor, intitulat „Că asta era viața lui”, dar și un dans tradițional din Sahel, poezia „Îți aduci aminte plaja?” de Ana Blandiana, un moment de amuzament, „De ce vorbim în șoaptă?”, și poezia „Scrisoarea a III-a” în varianta anticomunistă din anii ´90. În ultima parte, actorul a recitat cu sensibilitate poemele „Actorii” și „Drumul” de Marin Sorescu și cu umor „Ce este fargeletul?”.

Partea cea mai impresionantă a programului a fost la final, când publicul s-a delectat cu monologul „Cicade” de Ingeborg Bachmann și cu piesa „Aprindeți luminile”, prezentată în premieră absolută. Puternica emoție construită de scriitorul-jurnalist-actor Tudor Călin Zarojanu a fost răsplătită din plin de aplauzele celor din sală, mulți dintre ei surprinși în mod plăcut de latura lui actoricească.