POEZIE: Lidia Zadeh

BIBLIC

Rătăcitor prin lumi fără cuvinte 
De legile cerești te-ai lepădat
Pe Dumnezeu și toate cele sfinte 
În ani trecuți în goană le-ai uitat 

Ai travestit durerea în concept 
Când tinerețea fără de păcat
A fost purtată de părinți în piept 
Și-n visul lor creștin neîntinat 

Vrăjit de bogății din lumi bizare 
N-ai observat icoanele din jur 
Puterea lor creștină e-n altare 
La care ne rugăm pios și pur 

E hrana laitmotiv în vis născut 
Cu pâinea hărăzită să cinstim 
Enoriași flămânzi cu chip de lut
În cuget și în trup să îi hrănim 

Ai retrăit păcate ancestrale 
Când numele n-ai vrut să ți-l căiești
În vis amar urzit de astre goale 
Prin falsele credințe rătăcești 

CRUCEA de POET 

Cărările-ți sunt arse în tăciuni
În urma ta rămân câteva șoapte
Ce se dezleagă printre rugăciuni 
Pioase recitate-n miez de noapte 

Când ziua plouă prohodind deșarte
Iubiri mai vechi ce te frământă iar
Doar eu respir silabe ce par moarte
Într-un verset al gândului hoinar

Lângă grădini cu florile orfane
Într-un castel pustiu imaginar
Cu geamurile sparte prin saloane 
Zac fluturi morți uciși de-un vis amar

Incinerați în lustrele gravate 
Desprinse din tavane de cristal
Sunt umbre peste ziduri condamnate 
Printre oglinzi cu chip de vers regal

Iar eu ascunsă după storuri rupte
Privesc cu neputință în falset
Cum cerul se-oglindește-n lumi mărunte 
Și duce-n spate crucea de poet